Asistenții maternali scot bani din buzunar pentru tratamentul copiilor cu handicap

Elena Oprea a luat în asistență maternală un băiețel de la opt luni și jumătate. De la început a știut că are handicap de gradul I și că nu va putea deveni un copil normal niciodată. Cu toate acestea, s-a înhămat la luptă și se chinuiește să răzbată în viață. Nu-i ajung banii dați de Protecția Copilului pentru tratamentul băiatului și suportă din propriul buzunar costul kinetoterapiei și o parte din medicamente.

Elena Oprea este asistent maternal și are în grijă un băiețel de șapte ani și jumătate, pe Florin. Femeia mai are doi copii, un băiat de 26 de ani plecat la muncă în Germania, și o fată de 28 de ani.
Pe Florin îl are de la opt luni și jumătate. Când l-a văzut prima dată, băiatul avea patru kilograme și 800 de grame, capul îl ținea într-o parte, era opărit la ureche, nu mișca mânuțele, iar piciorușele le avea sub formă de foarfecă. Imaginea nu tocmai plăcută nu a descurajat-o și a acceptat să-l ia acasă. "Iubesc copii și am fost încurajată de băiatul și de fata mea să fac acest demers", ne povestește Elena Oprea.

La șapte ani merge de-a bușilea
Nu este un copil normal, micuțul născându-se cu handicap. Nu merge la școală ca restul copiilor de vârsta lui, singurele lui preocupări fiind mersul de-a bușilea, desenele animate și jocul cu mingile, preferatele lui. "De cum l-am văzut am știut că o să-mi fie greu cu el, dar m-am înhămat la luptă", ne povestește mama. Femeii i-a fost frică la început, însă ușor, ușor a depășit temerile.
Nu are cine să-l ajute. Mama lui l-a abandonat după naștere. La rândul ei diagnosticată cu grave tulburări psihice, nu poate face nimic pentru copilul său.
Florin are tetrapareză spastică cu retard psihomotor cu vârsta de dezvoltare de un an. Potrivit asistentului maternal, copilul a evoluat mult, dar medicii nu i-au dat niciodată speranțe că va deveni un copil ca toți ceilalți. Băiețelul nu poate merge, nu poate vorbi, nu mănâncă singur, nu mestecă pentru că nu are mușchii feței formați și este dependent de scutecele de unică folosință. Face kinetoterapie de două ori pe săptămână, fie la centrul "Cristina", fie la domiciliu.
Pentru că Florin a respins tratamentul cu persoana care se afla la centru, femeia a fost nevoită să aducă un kinetoterapeut acasă. O ședință costă 35 lei. Banii nu pot fi decontați, astfel că femeia suportă din propriul buzunar tratamentul.
Banii pe care îi primește de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța (DGASPC) sunt insuficienți și nu acoperă nevoile băiețelului.
Salariul asistentului maternal este de 850 lei, iar banii pe care-i primește pentru copil sunt 250 lei pe lună pentru hrană, 135 lei alocația de plasament, plus alocația de stat care este dublă, adică 80 lei. În total, 465 lei. "Nu ne ajung banii. La el sunt foarte multe cerințe, iar sistemul nu ia în calcul excepțiile, însă încercăm să ne descurcăm cum putem", susține asistentul maternal.
Pentru că niciun mijloc de transport în comun nu trece pe strada pe care stă femeia, este nevoită să ia taxiul pentru a se duce cu băiatul la chinetoterapie, iar direcția nu-i decontează niciun ban. DGASPC Constanța asigură doar transportul pe mijloacele de transport în comun.

Tom și Jerry, desenele lui preferate
Camera băiatului este renovată de curând, cu personaje din desene animate și multe mingi, peste 100. Când am ajuns la el, copilul stătea pe burtică și se uita la desene animate. Nu a reacționat în niciun fel când m-a văzut și a început să se bucure abia când am scos aparatul de fotografiat.
Are prieteni, însă nu-i place să-i invadeze alt copil camera cu jucării. "Nu agreează copiii mai mici decât el și îi urmărește pe cei mari. Copiii vecinilor ne vizitează, se joacă cu el", ne povestește Elena Oprea. Florin se bucură de compania unui vecin, în mod special, care se joacă cu el, îl mângâie și se comportă cu el ca și cum ar fi normal.
Îi plac jocurile pe calculator, atâta cât le pricepe el, mai ales cele cu mașinuțe și cu bile. Desenele preferate sunt cele cu Tom și Jerry, Scooby Doo, iar poveștile care-l încântă de fiecare dată sunt "Cei trei mușchetari" și "Scufița roșie".
Nu înțelege sărbătorile, nici cadourile, singura lui bucurie fiind doar atunci când se plimbă. Nu se poate juca în comunitate alături de mai mulți copii și plânge de fiecare dată când o vede pe mama lui că se îmbracă sau că el este îmbrăcat de oraș. Îi plac plimbările, însă nu perioada de pregătire de dinainte.
Nu suportă ușile închise și nici aglomerația, însă lucrul cel mai greu pentru familie este faptul că nu se poate deplasa, apoi că nu poate vorbi.
Florin este urmărit cu atenție de dr. Camelia Vreto, medicul de familie și de către dr. Diana Tamaș Vasile, neuropsihiatru.

Nici puținii bani nu-i va mai primi de luna viitoare
Se gândește cu groază că este posibil să nu-și primească salariul și nici ajutorul pentru băiat dacă bugetul direcției nu va fi modificat, însă nu va renunța. La 48 de ani nu are decât venitul de 850 lei de la DGASCPC Constanța. "De mila copilului voi suporta. În primul rând trebuie să mă gândesc la el. Va fi greu, dar asta nu înseamnă că voi renunța la el. Doamne ferește!", ne spune mama.
Femeia a mai avut cinci copii în asistență maternală, trei mergând spre adopție, unul la ma-mă și unul la alt asistent maternal. "Mi-a fost greu când m-am despărțit de ei, dar mă bucur că ținem legătura, că mă sună, că mă vizitează", ne povestește Elena Oprea.
Cu toate că-i este greu, că se luptă zi de zi cu viața, că are neajunsuri la fel ca orice familie, singura dorință a Elenei Oprea este ca băiatul să nu-i fie luat. El face acum parte din familie și este iubit necondiționat.