Casă ecologică în variantă tomitană

Degradarea caselor din zona veche a orașului nu vine doar cu părți rele. În unele ocazii, deteriorarea unor case de epocă ne conectează la ultimele trenduri în materie de design ecologic.

Un exemplu este casa (sau ce a mai rămas din ea) care se găsește pe strada Sulmona, la intersecția cu bulevardul Tomis, vizavi de casa roșie a părinților lui Krikor H. Zambaccian, faimosul colecționar de artă român de origine armeană. Această casă, din care au mai rămas și podelele/tavanele dintre parter și etajul întâi, își crește singură propriii copaci. Respectivele podele/tavane au adunat în timp suficientă mizerie și pământ încât să se formeze un sol fertil pentru progeniturile Mamei Natură, care acum își întind voioase crengile spre cerul care a rămas singur să înlocuiască acoperișul demult intrat în istorie și pierdut pe undeva pe acolo.
Dacă, în timpul iernii, crengile copacilor din interior au rămas golașe, acum, o dată cu venirea timpului frumos și a ivirii soarelui de primăvară, ne putem aștepta la un spectacol al naturii cum numai delăsarea umană poate crea, mână în mână cu grija naturii, care nu pregetă să umple de viață tot ceea ce omul lasă dezolat.
Iată un exemplu de "casă verde", fără niciun fel de finanțare europeană. Aceasta este sută la sută tomitană. Și nici măcar nu este nevoie de investiții și muncă multă. Tot ceea ce se cere pentru o astfel de casă verde este lipsa oricărei preocupări, investiții sau munci. Rezultatul se găsește în zona veche a Constanței, ca să fim siguri că nu doar constănțenii se vor inspira din exemplu, ci ne vor admira și străinii care au fost "suflați de vânturi" pe aceste maluri.
Intrările de la parter ce dau către stradă sunt zidite cu grijă aproape complet, ceea ce înseamnă că cei care vor să-și deșerte gunoiul între pereții acestei clădiri sunt nevoiți să se ostenească a face doi pași în plus, pentru că numai prin latura stângă se poate pătrunde la mormanele de resturi menajere din interior. Acest gunoi de la nivelul solului, însă, pare a nu fi atât de ecologic precum cel adunat de vânturi la etaj, pentru că aici jos nu crește nimic, în afară de mormanele de deșeuri.
Tăblițe standard, în culoare galbenă și roșie, ca să fie bine vizibile, anunță că există pericolul desprinderii unor bucăți de zidărie sau cornișă. Tăblița în cauză este, cumva, în plus, pentru că niciun trecător pe strada în cauză nu va scăpa de această impresie dacă își ridică privirea din pământ.
Clădirea, care a aparținut la origine unui colonel pe nume Popescu, a fost foarte frumoasă cândva, și ceva din ea s-a mai păstrat și până astăzi. Având două etaje deasupra parterului, casa are câte trei ferestre și câte o ușă ce dă în balcon la ambele etaje, creând o simetrie între nivele, fără ca fiecare nivel să fie aranjat simetric. Decorațiile fațadei, nu foarte multe, dar armonios plasate, sunt specifice, ca și aspectul general, perioadei de cumpănă dintre secolele XIX și XX.
Strada, numită Tomis în epocă și redenumită Sulmona astăzi, a fost cândva una dintre cele mai animate artere ale Constanței, fiind plină de magazine și ateliere. Actualul bulevard Tomis tăia în două strada, despărțind cartierul armenesc, unde se găsea și această clădire, de cartierul evreiesc.