Concurs Copiii morocănoși

Specialiștii susțin că dacă prichindeii sunt mai ursuzi din fire, ei trebuie neapărat stimulați să fie veseli

l "Am un nepoțel de aproape cinci ani care e tare morocănos. Oricine îl vede pentru prima dată remarcă, înainte de altceva, cât de serios e. Cam prea serios pentru vârsta lui, spun rudele și cunoscuții. Nici măcar atunci când îl gâdil nu râde cu poftă. Mi-e teamă să nu semene cu mama mea (străbunica lui), care era tristă și când trebuia să țopăie de bucurie. Eu mă ocup de el toată ziua, îl duc la plimbare, îi pun filme vesele, dar nu prea îl scot din ale lui. Maică-sa și taică-su au o firmă și se întorc târziu acasă. Ei mă acuză că am tot felul de prostii în cap, că băiatul e serios și, pe deasupra, e sănătos tun, că doar îl vede periodic un doctor bun.
Așa e, dar eu rămân la părerea că el n-are nevoie de doctor, ci de un psiholog. Sau mai degrabă de noi, cei mari, ca să știm cum să-l facem mai vesel. Sper că ați înțeles despre ce e vorba. Vă mulțumesc pentru răbdare și un eventual ajutor" - Constantina Marcu, 59 ani, din Năvodari.

l "Fetița mea are patru ani și ziua îi place să stea ascunsă prin casă, cum poate și pe unde poate. Numai când i se face foame tare vine singură la masă. Este foarte inteligentă, a învățat foarte multe lucruri, dar nu prea râde. E un copil tare morocănos și nu știm ce să facem ca să fie mai plină de viață, cum sunt alți copii de vârsta ei, care se zbenguie cât e ziua de mare, nici în somn n-au liniște" - Mara Tudor, 33 ani, din Constanța.
v v v
Când copiii sunt supuși la o serie de stimulări și agresiuni externe, lucru care se întâmplă destul de des, nu știu cum să se relaxeze. Pornind de la premiza că relaxarea este o tehnică de învățare a unei stări de bine, psihologul Speranța Băcana acceptă ideea că adulții o stăpânesc, pe când cei mici, nu prea. Tocmai de aceea se impune ajutorul părinților, căci unui copil care a învățat de mic să nu se lase copleșit de emoții îi va fi mult mai ușor să se destindă când va deveni adult.
Televizorul, radioul, zgomotele străzii, țipetele, exigența adulților etc. captează energia celor mici de la cea mai fragedă vârstă, ei trebuind să facă față de multe ori unui exces de solicitări, care îi pun în dificultate. De aceea, special pentru ei au fost concepute adevărate tehnici de yoga, dar să nu uitați că relaxarea trece și prin diverse mijloace de stăpânire a energiei, precum: tehnici de respirație, jocuri de degete, jocuri de balansări, jocuri de ascultare, mișcări de întindere mai blânde etc.

Exerciții de relaxare mentală
Un prim astfel de exercițiu poate fi conștientizarea respirației, psihologul apreciind că este bine să cereți copilului să-și asculte zgomotul produs de respirația lui, astupându-și urechile și ochii. O să vi se pară ciudat, dar așa-zisa ascultare a liniștii, prin micșorarea intensității luminii, poate avea bune efecte de relaxare. Pentru aceasta, va trebui doar să cereți copilului să închidă ochii și să încerce să recunoască zgomotele din casă sau pe cele produse afară.
Despre alte tehnici de relaxare mentală și fizică, citiți în ziarul nostru de mâine.