Concurs Criza financiară transformă marmura în lut
1474
Articole de la același autor
Casele pasive "agită" piața imobiliară
02 Octombrie 2008
Apartamentele cu trei camere, mai rentabile decât garsonierele
25 Septembrie 2008
Femeile manager fac școală de afaceri pe banii statului
23 Septembrie 2008
S-a dublat numărul de mașini second-hand înmatriculate de RAR
01 Noiembrie 2008
Clienții furați de bănci se răzbună
30 Octombrie 2008
În vremuri de criză, e indicat să reduci cheltuielile inutile. Simt asta fengșuiștii, care luptă acum cu un trend ecologic devastator: casa de lut! Nu tu marmură din Italia, nu tu acoperiș din țiglă tratată cu praf de diamante sud africane, nu tu vopsea aplicată în 1.000 de straturi și acoperită cu un lac fin cu particule de aur… lut, țărane!
Casa de lut prinde bine la vegetarieni și la ecologiștii de Bambu, fiind prezentată de constructori drept un "strat intermediar în ecosistem".
Într-un fel, descrierea nu este chiar fantezistă. Cele mai multe materiale necesare se găsesc la locul construcției, deci nu trebuie să poluezi mediul cărând ciment și BCA. Pământul excavat la realizarea fundației este folosit pentru construcția pereților, iar solul vegetal scos devine noul acoperiș al casei.
Materialul "oficial" se numește cob și este un amestec improvizat de pământ, apă, paie și nisip, fără cofraje, cărămizi tratate chimic sau straturi de material conglomerat, realizat în laborator.
Impactul asupra mediului este minim iar eficiența energetică este maximă.
Pe timp de vară, casele din cob sunt extrem de răcoroase (cam ca beciul din curte), iar pe timp de iarnă, instalațiile de încălzire pot funcționa la cote de avarie.
Cel mai important avantaj al casei este însă prețul, de circa zece ori mai mic față de cel al unei locuințe normale. Cu alte cuvinte, poți să îți faci casă și cu 20.000 euro.
Desigur, ar putea fi și mai ieftină, dacă nu ar exista reguli în țara asta. Dar ca să poți obține autorizație de construcție pentru o casă pe care nici măcar sinistrații post-tsunami nu ar accepta-o, trebuie să îi faci o fundație solidă, plus o bază de minimum 50 centimetri, din piatră de râu (măsură anti-inundații, ca să nu o ia casa la vale) și structură de lemn pentru pereți și acoperiș.
Structurile în cauză sunt destul de rezistente, motiv pentru care pot fi realizate construcții cu mai multe etaje, fără probleme.
Întrebarea firească este ur-mătoarea: cui se adresează totuși casa de lut? Lui George Coșbuc? Slabe șanse. Oamenilor cu bani? Puțin probabil. Ei vor prefera întotdeauna palatul mamut din piatră și alte materiale vândute la prețuri prohibitive. Oamenilor săraci? În niciun caz. De unde să aibă ei 20.000 – 30.000 euro, acum când nici măcar nu mai sunt eligibili să intre într-o bancă. Oamenilor din clasa medie? Nu, din nou. De ce s-ar muta iei din apartamentele comuniste confortabile într-o casă de lut așezată în extravilan?
Practic, firmele care propun aceste construcții și-au calculat greșit pașii. În vreme de criză, nici mama ecosistemului nu se mai gândește la ecologie.
Casa de lut prinde bine la vegetarieni și la ecologiștii de Bambu, fiind prezentată de constructori drept un "strat intermediar în ecosistem".
Într-un fel, descrierea nu este chiar fantezistă. Cele mai multe materiale necesare se găsesc la locul construcției, deci nu trebuie să poluezi mediul cărând ciment și BCA. Pământul excavat la realizarea fundației este folosit pentru construcția pereților, iar solul vegetal scos devine noul acoperiș al casei.
Materialul "oficial" se numește cob și este un amestec improvizat de pământ, apă, paie și nisip, fără cofraje, cărămizi tratate chimic sau straturi de material conglomerat, realizat în laborator.
Impactul asupra mediului este minim iar eficiența energetică este maximă.
Pe timp de vară, casele din cob sunt extrem de răcoroase (cam ca beciul din curte), iar pe timp de iarnă, instalațiile de încălzire pot funcționa la cote de avarie.
Cel mai important avantaj al casei este însă prețul, de circa zece ori mai mic față de cel al unei locuințe normale. Cu alte cuvinte, poți să îți faci casă și cu 20.000 euro.
Desigur, ar putea fi și mai ieftină, dacă nu ar exista reguli în țara asta. Dar ca să poți obține autorizație de construcție pentru o casă pe care nici măcar sinistrații post-tsunami nu ar accepta-o, trebuie să îi faci o fundație solidă, plus o bază de minimum 50 centimetri, din piatră de râu (măsură anti-inundații, ca să nu o ia casa la vale) și structură de lemn pentru pereți și acoperiș.
Structurile în cauză sunt destul de rezistente, motiv pentru care pot fi realizate construcții cu mai multe etaje, fără probleme.
Întrebarea firească este ur-mătoarea: cui se adresează totuși casa de lut? Lui George Coșbuc? Slabe șanse. Oamenilor cu bani? Puțin probabil. Ei vor prefera întotdeauna palatul mamut din piatră și alte materiale vândute la prețuri prohibitive. Oamenilor săraci? În niciun caz. De unde să aibă ei 20.000 – 30.000 euro, acum când nici măcar nu mai sunt eligibili să intre într-o bancă. Oamenilor din clasa medie? Nu, din nou. De ce s-ar muta iei din apartamentele comuniste confortabile într-o casă de lut așezată în extravilan?
Practic, firmele care propun aceste construcții și-au calculat greșit pașii. În vreme de criză, nici mama ecosistemului nu se mai gândește la ecologie.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!