Finanțele intră cu drujba în codrul fiscal
469
România se află în fața unei noi reforme fiscale. Cea mai importantă schimbare de până acum a avut loc în 2005, când Alianța PNL - PD a impus cota unică de 16%, de impozitare a veniturilor și profitului. Măsura a dat rezultatele așteptate:
economia românească a înregistrat ritmurile cele mai înalte de creștere din
Uniunea Europeană.
Defrișarea amânată
Astăzi, însă, cota unică se dovedește a fi insuficientă pentru a relansa economia lovită de criză. În timp ce ea continuă să acționeze în sens pozitiv, sute de impozite și taxe fiscale ori parafiscale trag în sens contrar.
În 2007, sub presiunea sindicatelor și patronatelor, Cabinetul Tăriceanu II a fost nevoit să recunoască existența unei realități pe care o ignorase voit până atunci: parafiscalitatea. Partenerii sociali reclamau faptul că, în afara taxelor și impozitelor prevăzute de Codul Fiscal, crește o pădure de impozite, taxe și tarife impuse de ministere, administrații, agenții și primării, al căror număr era o enigmă chiar și pentru guvernanți, și că ele împovărează mediul de afaceri.
În octombrie 2007, a fost înființată comisia de evaluare a parafiscalității. Prima numărătoare a fost făcută, însă, de Banca Mondială, care a identificat 385 de acte normative care reglementează dările parafiscale.
Direcția pe care trebuia să o urmeze reforma fiscală era clară: defrișarea codrului parafiscal. În primăvara anului trecut, fostul ministru al economiei și finanțelor, Varujan Vosganian, afirma că au fost abrogate 107 acte normative, reducându-se la 278 numărul legilor parafiscale. Respectivele acte normative au dispărut, dar pădurea de biruri a rămas în picioare. Nu s-a tăiat niciun "copac" din ea, dimpotrivă au fost plantați alții noi, precum celebra taxă de primă înmatriculare.
Cinismul Fiscului
În campania electorală din noiembrie 2008, partidele aflate astăzi la guvernare s-au angajat să facă ordine în codrul fiscal. PSD promitea reducerea la jumătate a numărului de impozite și de taxe fiscale și parafiscale, iar PD – L, să taie cel puțin 100 dintre biruri.
Momentul noii reforme fiscale a sosit, a anunțat ministrul finanțelor publice, Gheorghe Pogea. Ultima inventariere arată că românii sunt obligați să plătească 558 de impozite, taxe și tarife de natură fiscală și nefiscală, reglementate de 185 de acte normative. Este cel mai mare număr de biruri din Europa, un balast pentru economie, o piatră de moară de gâtul fiecărui român.
Este o atitudine cinică din partea guvernanților, a funcționarilor Finanțelor Publice să ceară din partea contribuabililor conformarea voluntară la plata atâtor dări și să le reproșeze că nu au… cultură fiscală. Nu e de mirare că economia subterană, evaziunea fiscală, munca la negru, criminalitatea economică înfloresc în România mai dihai decât oriunde în Europa.
Birocrație în oglindă
Ministrul finanțelor publice a anunțat constituirea unui grup de lucru interministerial, care va efectua o analiză cost beneficiu, referitoare la fiecare taxă și tarif în parte. Până la 31 martie 2009, el va analiza care dări vor fi comasate, eliminate sau modificate. Sistemul de impuneri va fi simplificat.
În prezent, dintr-un total de 558 de taxe, impozite și tarife inventariate, 74 sunt de natură fiscală, iar 484 sunt taxe și tarife nefiscale. 102 dintre ele aparțin Ministerului Mediului. La administrație și interne sunt 50, la economie - 41, la transporturi - 40, la agricultură - 37, la sănătate - 35, la justiție - 30, la Agenția Sanitar-Veterinară - 29, la muncă 24 și așa mai departe.
Cele 558 de biruri au generat o imensă birocrație fiscală. Abia acum au constatat guvernanții că administrarea multora dintre ele este mai costisitoare decât veniturile obținute.
Pădurea de impozite și taxe generează nu doar o birocrație de stat, ci și una privată, în oglindă. În fiecare companie există o armată de funcționari care n-are altă treabă decât să se ocupe de taxe și impozite. Altfel spus, cheltuielile fiscale ale privaților nu se reduc la taxele și impozitele propriu-zise. Ele sunt majorate cu costurile aparatului birocratic propriu care se ocupă de administrarea lor. Odată cu simplificarea sistemului fiscal, se va diminua și birocrația privată, vor fi reduse cheltuielile de regie, ceea ce va însemna un mare câștig pentru sectorul privat.
economia românească a înregistrat ritmurile cele mai înalte de creștere din
Uniunea Europeană.
Defrișarea amânată
Astăzi, însă, cota unică se dovedește a fi insuficientă pentru a relansa economia lovită de criză. În timp ce ea continuă să acționeze în sens pozitiv, sute de impozite și taxe fiscale ori parafiscale trag în sens contrar.
În 2007, sub presiunea sindicatelor și patronatelor, Cabinetul Tăriceanu II a fost nevoit să recunoască existența unei realități pe care o ignorase voit până atunci: parafiscalitatea. Partenerii sociali reclamau faptul că, în afara taxelor și impozitelor prevăzute de Codul Fiscal, crește o pădure de impozite, taxe și tarife impuse de ministere, administrații, agenții și primării, al căror număr era o enigmă chiar și pentru guvernanți, și că ele împovărează mediul de afaceri.
În octombrie 2007, a fost înființată comisia de evaluare a parafiscalității. Prima numărătoare a fost făcută, însă, de Banca Mondială, care a identificat 385 de acte normative care reglementează dările parafiscale.
Direcția pe care trebuia să o urmeze reforma fiscală era clară: defrișarea codrului parafiscal. În primăvara anului trecut, fostul ministru al economiei și finanțelor, Varujan Vosganian, afirma că au fost abrogate 107 acte normative, reducându-se la 278 numărul legilor parafiscale. Respectivele acte normative au dispărut, dar pădurea de biruri a rămas în picioare. Nu s-a tăiat niciun "copac" din ea, dimpotrivă au fost plantați alții noi, precum celebra taxă de primă înmatriculare.
Cinismul Fiscului
În campania electorală din noiembrie 2008, partidele aflate astăzi la guvernare s-au angajat să facă ordine în codrul fiscal. PSD promitea reducerea la jumătate a numărului de impozite și de taxe fiscale și parafiscale, iar PD – L, să taie cel puțin 100 dintre biruri.
Momentul noii reforme fiscale a sosit, a anunțat ministrul finanțelor publice, Gheorghe Pogea. Ultima inventariere arată că românii sunt obligați să plătească 558 de impozite, taxe și tarife de natură fiscală și nefiscală, reglementate de 185 de acte normative. Este cel mai mare număr de biruri din Europa, un balast pentru economie, o piatră de moară de gâtul fiecărui român.
Este o atitudine cinică din partea guvernanților, a funcționarilor Finanțelor Publice să ceară din partea contribuabililor conformarea voluntară la plata atâtor dări și să le reproșeze că nu au… cultură fiscală. Nu e de mirare că economia subterană, evaziunea fiscală, munca la negru, criminalitatea economică înfloresc în România mai dihai decât oriunde în Europa.
Birocrație în oglindă
Ministrul finanțelor publice a anunțat constituirea unui grup de lucru interministerial, care va efectua o analiză cost beneficiu, referitoare la fiecare taxă și tarif în parte. Până la 31 martie 2009, el va analiza care dări vor fi comasate, eliminate sau modificate. Sistemul de impuneri va fi simplificat.
În prezent, dintr-un total de 558 de taxe, impozite și tarife inventariate, 74 sunt de natură fiscală, iar 484 sunt taxe și tarife nefiscale. 102 dintre ele aparțin Ministerului Mediului. La administrație și interne sunt 50, la economie - 41, la transporturi - 40, la agricultură - 37, la sănătate - 35, la justiție - 30, la Agenția Sanitar-Veterinară - 29, la muncă 24 și așa mai departe.
Cele 558 de biruri au generat o imensă birocrație fiscală. Abia acum au constatat guvernanții că administrarea multora dintre ele este mai costisitoare decât veniturile obținute.
Pădurea de impozite și taxe generează nu doar o birocrație de stat, ci și una privată, în oglindă. În fiecare companie există o armată de funcționari care n-are altă treabă decât să se ocupe de taxe și impozite. Altfel spus, cheltuielile fiscale ale privaților nu se reduc la taxele și impozitele propriu-zise. Ele sunt majorate cu costurile aparatului birocratic propriu care se ocupă de administrarea lor. Odată cu simplificarea sistemului fiscal, se va diminua și birocrația privată, vor fi reduse cheltuielile de regie, ceea ce va însemna un mare câștig pentru sectorul privat.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!