Mii de tone de oțel de la Rezervele Statului "fug" din țară prin portul Midia

După Revoluție, România a fost exportată bucată cu bucată. Pădurile, sub formă de cherestea, au trecut hotarele României, au umplut la refuz buzunare și conturi bancare, născând peste noapte milionari în euro. Astfel, un furt național i-a transformat pe unii în afaceriști de succes.
Cum statul nu a putut să controleze sau să stopeze vreodată astfel de furturi, ele continuă și în prezent.

În anii de după Revoluție, o afacere de milioane a fost și cea a fierului vechi. Mii și mii de tone au luat drumul exportului. Se pare că și fierul e pe ducă… Altfel, cum ne explicăm că societățile comerciale au ajuns să exporte prin porturile românești fier și oțel de la rezervele statului român?!
Numai săptămâna trecută, prin portul Midia au plecat către Turcia aproximativ 1.500 de tone de țagle de oțel. Nu este și nici nu va fi primul transport. Proveniența lor: Administrația Națională a Rezervelor de Stat. Forma acestor țagle, cilindrică și cu diametre de 120, 150 și 250 de milimetri, a stârnit însă suspiciuni. Ele coincid cu diametre de armament, care au existat sau încă mai există în armata română. Destinația: localitatea Iskenderun - Turcia.

1.500 de tone de oțel a luat drumul Turciei
La începutul săptămânii trecute, prin portul Midia, nava Osman Ekșioglu, înregistrată la Istanbul, a încărcat aproximativ 1.500 de tone de țagle (semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese - DEX).
Țaglele care au ajuns în portul Midia erau circulare, aveau lungimi cuprinse între trei și opt metri și diametre de 120, 150 și 250 mm. O încărcătură ieșită din comun, fiind știut faptul că, de obicei, prin portul Midia se exportă fier vechi. Un alt aspect interesant: documentele de export erau însoțite, pe lângă cele de la firma care a trimis marfa în port, și de un set de documente de la Administrația Națională a Rezervelor de Stat.
Cunoscătorii spun că, în general, țaglele care sunt exportate sunt dreptunghiulare, odată pentru că aceasta ar fi forma lor în mod frecvent, iar în al doilea rând pentru că sunt mai ușor de transportat pe mare.

Oțelul a părăsit țara la un preț dublu față de cel vândut de statul român
Cantitatea de 1.486 de tone de țagle a fost cumpărată de societatea "Iromet" SRL de la SC "Vamina Com" SRL Bacău, care, la rândul ei, a cumpărat de la Administrația Națională a Rezervelor de Stat (ANRS). Nava "Osman Ekșioglu" a fost încărcată dana 5 a portului Midia de către operatorul portuar "Euroest".
Printr-un răspuns remis de ANRS redacției "Cuget Liber" aflăm că, în anul 2008, unitățile teritoriale subordonate instituției din zona Moldovei au contractat și livrat mai multe cantități de produse metalurgice, printre care și 12.566 de tone de țagle țevi, din care doar 4.541 de tone au fost livrate până în prezent.
Prețul de livrare a acestor țagle țevi a fost stabilit la 298,69 de euro pe tonă. Directorul de la ANRS, Carmen Teodorescu, ne-a declarat că nici nu se pune problema ca transportul la care facem referire să conțină produse metalurgice cu destinație specială, respectiv fabricarea de armament.
Autoritățile vamale au verificat documentele, iar cum ele păreau în regulă nava a fost lăsată să plece. Până la urmă sunt acte care vin de la statul român, respectiv de la societăți comerciale și nimeni nu poate să pună la îndoială veridicitatea informațiilor care sunt trecute pe ele.
Dar nu au existat situații în care au fost trecute în documente anumite informații pentru ca, în realitate, să fie vorba de cu totul alt tip de marfă și de o cu totul altă destinație?!
Astfel, oțelul venit de la rezervele statului român, trecând prin două "mâini" a ajuns să fie vândut Turciei la un preț dublu, respectiv în jur de 650 de dolari pe tonă.

Cunoscători de armament din cadrul Armatei Române ne-au confirmat că diametrele acestor așa-numite țagle și forma lor cilindrică corespund anumitor tipuri de armament care a fost folosit sau încă mai este utilizat de armatele românești și ale lumii.
Chiar și dacă nu ar fi așa, cum este posibil ca până și puținul oțel rămas în țară să fie trimis la prețuri de nimic (pe hârtie) peste hotare?!
Pe de altă parte, din informațiile pe care le deținem, un alt transport asemănător care a avut aceeași rută în lunile martie-aprilie a.c. a adus cu sine controale riguroase ale Procuraturii și Poliției. Numai că apele s-au calmat brusc și fără urmări.