Prima misiune a Rechinilor Albi în Irak

Rechinii Albi de la Topraisar au avut prima misiune în Irak. Patrulări la 50 de grade Celsius (la umbră), copii irakieni cerșind apă la marginea drumului, mașini luxoase care fac notă discordantă cu sărăcia zonei, emoțiile primei misiuni, momente care vor rămâne pentru totdeauna în memoria românilor care își riscă viața zi de zi în cea mai periculoasă zonă de pe glob.

Maiorul George Pătrașcu, ofițerul de relații publice al Batalionului 341 Infanterie Rechinii Albi, își începe povestirea astfel: "Pentru militarii din plutonul comandat de locotenentul Marius Negoiță, ziua de 25 august va rămâne în memoria lor ca fiind prima misiune pe care au desfășurat-o în teatrul de operații din Irak".
Pregătirea a demarat într-o zi de duminică, ceea ce demonstrează încă o dată că pentru militarii aflați în zonele fierbinți ale lumii nu există zile de sărbătoare.
"Chiar dacă este duminică, iar în țară este o zi de week-end, aici, în «Camp Dracula», unde este dislocat Batalionul 341 Infanterie, orele curg unele după altele încărcate de activități pentru «Rechinii Albi».
Aflați în fața machetei terenului, cei din pluton ascultă cu atenție precizările pe care comandantul subunității le face referitoare la misiunea pe care o au de îndeplinit a doua zi.
Cei trei comandanți de grupă, plutonierul Vasilică Giurcă, sergenții majori Daniel Enache și Elvis Rusu își notează în propriile carnete principalele date ale misiunii și sarcinile care revin fiecărei grupe în parte.
Odată încheiată pregătirea teoretică, plutonul se deplasează pe locul unde este parcată tehnica de luptă, unde vor face o pregătire practică. A doua zi, se va acționa pe TAB-ul din dotarea Batalionului. Fiecare grupă trece la pregătirea propriei mașini de luptă" - descrie maiorul George Pătrașcu.

50 de grade Celsius… la umbră
"Ziua cea mare a sosit. Plutonul este adunat în careu lângă tehnica de luptă. Pe chipuri le poți citi emoția primei misiuni, dar totodată și neliniștea care îi cuprinde odată cu ultimele precizări pe care locotenentul Ciprian Berchi le face. Se oficiază o scurtă slujbă religioasă, după care militarii se îmbarcă pe tehnică. Rând pe rând motoarele sunt pornite de către mecanicii conductori, sergenții majori Marin Ene, Cristian Dumitrescu și Nelu Hîrbu.
Se iese pe poarta campului cu viteza adecvată cerințelor și se intră pe itinerariul de patrulare. Sunt depășite localități de unde nume-roșii copii irakieni vin la marginea drumului pentru a le face semn cu mâna românilor, dar mai ales să ceară apă... La fiecare transportor au fost desemnați militarii care vor da apă și cutii cu sucuri.
Din cauza vitezei acestea sunt aruncate din mers. Cei cărora le sunt destinate, au o mare dexteritate în a le prinde din mers. Plutonul parcurge kilometru după kilometru. Sunt întâlnite mașini ale localnicilor care, cu toată austeritatea în care trăiesc, sunt de ultimă generație și, mai ales, aparțin unor firme de renume.

De sub vestele antiglonț transpirația curge în valuri…
Cu fiecare minut care trece, temperatura crește și ea. Prognoza meteo pentru această zi este de 50 de grade la umbră. Din ce în ce mai des se apelează la rezerva cu apă.
Dacă pui mâna pe blindajul transportorului și nu ai mănușile la tine riști să îți rămână pielea ca amintire acolo. De sub vestele anti-glonț transpirația curge în valuri.
Este realizată prima parte a misiunii. Se face o scurtă haltă lângă o subunitate aparținând Brigăzii 4 Cavalerie. Americanii și românii se informează reciproc asupra stadiului misiunii realizate până în acel moment. La ordinul locotenetului Negoiță se reia patrularea. De această dată având ca destinație finală ajungerea în Camp" - descrie George Pătrașcu.

Măsuri de siguranță
Problemele sunt inerente într-o zonă cu o astfel de climă. Din cauza temperaturii ridicate, la ultimul transportor din coloană începe să "fiarbă motorul". Comandantul de pluton ordonă oprirea și luarea tuturor măsurilor de siguranță care se impun într-o asemenea situație. Totodată, raportează la Punctul de Comandă despre ce a întreprins și că dispune de forțele și mijloacele necesare pentru remedierea incidentului. Problema s-a remediat, iar marșul a fost reluat cu aceeași viteză și concentrare din partea Rechinilor Albi.
"Din loc în loc grupuri de localnici fac semne cu mâinile și cer apă, pe care o și primesc. Tot drumul se transformă într-o «cale a apei de băut» oferită de către români" - povestește maiorul George Pătrașcu.
"Plutonul ajunge în bază. Se trece imediat la pregătirea tehnicii pentru o nouă misiune. Oricând pot fi trimiși din nou la acțiune, iar tehnica trebuie să fie gata pentru luptă, indiferent că este zi sau noapte. Mai târziu, va veni și timpul de odihnă. Cu toții sunt acum liniștiți. Au trecut botezul focului primei misiunii cu bine" - conchide maiorul Pătrașcu.