Vreau "Thriller"! În pas-de-deux!

Galele care reunesc momente de dans contemporan cu cele de balet clasic ne demonstrează cu succes că aceste două genuri pot coexista, pot sta împreună pe aceeași scenă, se pot potența reciproc, se pot îmbogăți una de la alta.

Și este evident faptul că un prim punct de atracție este oferit de alternarea secvențelor de dans modern cu cele decupate din baletul clasic, menite să răspundă unor gusturi extrem de nuanțate; iar pe de altă parte ne oferă ocazia să descoperim reprezentanți de marcă ai generației tinere de dansatori.
Galele de acest gen erau constante la "Oleg Danovski", din păcate, în prezent sunt prinse doar în programele festivalurilor lirice, ca o defilare a prim-soliștilor noștri, cărora li s-au alăturat invitați din București.
Marți seară, gala de balet oferită unei săli pline (chiar demult nu am mai văzut o asemenea sală, atât de caldă și receptivă) a fost o adevărată etalare de talent, forță, grație, nebunie a dansului modern, într-un amalgam de stiluri, sensuri, acorduri muzicale.
Primul cuplu invitat al galei - Diana Ferencz și Iulian Rădoi (prim-soliști ai baletului Teatrului Național de Operetă "Ion Dacian") - au impresionat printr-o remarcabilă picturalitate a mișcării, într-o elegantă, dar în același timp dinamică demonstrație de talent. "Dans țigănesc", la granița dintre clasic și modern, "Corsarul" - pură și caldă lecție de romantism prin dans, "Thais" - dans modern cu tablouri captivante - au demonstrat că acest cuplu tânăr are generoase posibilități de exprimare, impresionând, totodată, prin trăirea și dăruirea de care au dat dovadă în fiecare secvență.
Iulian Rădoi este fost solist la "Oleg Danovski", la fel ca și Traian Vlaș, un alt mare prim-solist pe care de fiecare dată îl revăd cu o deosebită plăcere. "Țipătul cerbului", partitură coregrafică extraordinară concepută de Ion Tugearu special pentru Traian Vlaș, este un pas seul remarcabil prin ținută, exerciții fantastice de coordonare a mișcărilor, trăire la intensitate maximă; o partitură de care nu te poți sătura niciodată, indiferent de câte ori o vezi.
Un adevărat răsfăț pentru ochi și suflet a fost evoluția prim-solistei Felicia Șerbănescu, care a readus pe scenă un fragment din "Mozzartissimo" a lui Gigi Căciuleanu. Îi era dor Feliciei de acest limbaj coregrafic exigent și dens, dovadă sensibilitatea, dar și forța cu care ne-a încântat marți seară. Coregrafie în stare pură și alchimie corporală în stare pură - ce poate fi mai provocator?
O mare surpriză ne-a oferit-o tânărul prim-solist al ansamblului constănțean Mihai Mezei, care a debutat și în calitate de coregraf, cu o partitură de dans contemporan - "Bețivul". O trecere bruscă a registrului coregrafic a avut-o spre finalul serii, când a evoluat într-un extraordinar grand pas de deux din "Don Quijote", alături de Monica Cherecheș.
Din prezentarea făcută acestui moment s-a desprins faptul că Monica Chereche împlinește în toamnă 30 de ani de carieră. O prim-solistă de succes care ne impresionează de fiecare dată; transparentă și grațioasă, ne transmite mesajul cu o exactitate matematică, încremenind cu ușurință în poze de maximă dificultate. O adevărată maestră a clasicului, care, iată, îți taie răsuflarea la fiecare apariție. Iar marți seară, alături de Mihai Mezei, a smuls ropote necontenite de aplauze, unele chiar în timpul evoluției.
Un alt cuplu invitat a fost Adina Tudor și Ovidiu Matei Iancu (prim soliști ai baletului Operei Naționale), care a făcut o adevărată demonstrație de grație, virtuozitate și talent în "Lacul lebedelor".
"Esmeralda" a fost o partitură dificilă, dar sensibil și grațios redată în cadrul spectacolului de Mădălina Stoica și Robert Enache, de asemenea, prim soliști ai baletului Operei Naționale.
Și nu în ultimul rând o atracție a serii a fost momentul "Thriller" - o nebunie a creativității, libertate de expresie, bazată pe o structură a mișcării cu reguli ciudate, pe o coloană sonoră de-a dreptul fascinantă. Mihalela Sav, Alexandru Chiș, Oana Dincă și Maria Ohotă - toți soliști de la "Oleg Danovski" au lăsat deoparte rochițele albe sau costumele strălucitoare, poantele și au ieșit la rampă în efecte scenice cu mult fum, îmbrăcați în costume de piele de punkeri. Și-au legat picioarele și ce a ieșit a fost o nebunie coregrafică, de mare impact vizual. Deci există potențial, dar rar scos la rampă.