100 de zile… care au schimbat lumea (VI)

Corespondență din SUA de la Radu Mihalcea

Radu Mihalcea este un constănțean ajuns profesor universitar în Chicago. Între 1961 și 1965 a lucrat la Șantierul Naval Constanța și a jucat volei la "Farul". S-a mutat în Germania, unde a locuit 33 de ani, timp în care a predat managementul la Universitatea din Bochum. Acum locuiește în America. Ne-a scris despre criza financiară în momentul în care nu prea știam ce ne-a lovit (articol publicat în ediția Cuget Liber din 15 octombrie 2008), acum ne scrie, cu optimism, despre Statele Unite după Obama:

Pentru prima oară în istoria omenirii, un laureat al Premiului Nobel a fost numit în funcție ca ministru: ministru al energiei. Sectorul este cel mai important din fiecare economie care are capabilitatea să gândească la ziua de mâine: sursele actuale de combustibil se vor epuiza în următorii 100 de ani… dar o societate fără energie suficientă nu este de imaginat. Drumul spre asigurarea surselor de energie ale viitorului duce pe calea spinoasă a finalizării cercetărilor științifice urmată de cea la fel de spinoasă a investițiilor masive în instalațiile producătoare de energie de un tip încă necunoscut. O alegere mai bună nu putea fi făcută!

Pentru numai 100 de zile, Președintele Obama a inițiat atâtea acțiuni, încât criticii "de profesie" au început să deplângă starea de epuizare a parlamentului care… nu le va putea urmări și aproba pe toate. Alții se tem că atâtea măsuri cu "caracter socialist" ar conduce America pe un drum de care omenirea s-a despărțit o dată cu desființarea Uniunii Sovietice în 1992. Desigur că, în felul lui, fiecare are dreptate, dar aici se poate pune întrebarea fundamentală dacă nu este timpul ca un stat cu puterea economică a Statelor Unite să folosească o parte din mijloacele financiare de care dispune pentru ridicarea nivelului de trai al celor care trăiesc la limita mizeriei, pentru sprijinirea acelora care au ajuns într-o situație materială critică, pentru susținerea acelora care nu se pot adapta acestui sistem economic extrem de eficace, dar și de brutal, sau al acelora care nu pot face față cerințelor acestuia? La ce folosește faptul că cei mai capabili și mai bine postați în societate pot încasa venituri lunare care depășesc 30 de milioane $? Nici nu au posibilitatea să folosească atâția bani, orice ar face…La ce folosește introducerea democrației în țările orientului, când încă în SUA mai trăiesc zeci de milioane de oameni în condiții asemănătoare?

***

Răspunsul la aceste frământări este dat de Obama într-un mod pragmatic. Din aceasta ar trebui să rezulte "o Americă a tuturor posibilităților" pentru mult mai mulți cetățeni americani…Nu e rău!

Cei care nu țin neapărat să critice ceva, remarcă în conceptul managerial folosit de președinte formația calitativ unică pe care o primesc absolvenții de la Harvard - de decenii considerată drept cea mai bună universitate din lume - și în timpul când a lucrat ca profesor la University of Chicago: printre colaboratorii de la School of Management se numără 6 laureați ai Premiului Nobel pentru Economie. Un președinte al SUA care, ca politician, este și un excelent manager și un om de știință? De mult așteaptă și merită SUA - și omenirea - această schimbare!