BNR dă semnalul scumpirii creditelor

Ieri, consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a ridicat nivelul dobânzii de politică monetară de la 7,5% la 8%. De asemenea, a decis "continuarea gestionării ferme a lichidității de pe piața monetară prin intermediul operațiunilor de piață și menținerea nivelului actual al ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei și în valută ale instituțiilor de credit".

În luarea acestei decizii, conducerea BNR a ținut cont de tensiunile actuale și viitoare din economie. Potrivit propriei analize, cererea internă are un ritm de creștere mare din cauza expansiunii investițiilor și creșterii consumului. Iar acest fapt se reflectă în evoluția creditului acordat sectorului privat, mai ales a celui în valută. Salariile au crescut mai rapid decât productivitatea muncii, presând asupra prețurilor și afectând competitivitatea mărfurilor românești pe piețele externe. Rata anuală a inflației a fost de 6,67 % în noiembrie 2007, cu mult peste ținta propusă.

BNR consideră că, pe termen scurt, perspectivele inflației s-au înrăutățit, pe fondul amplificării riscurilor generate de creșterea veniturilor, majorarea cheltuielilor bugetare în perioada electorală și a posibilei deteriorări a atitudinii investitorilor.

Conducerea băncii centrale consideră că măsurile luate vor permite menținerea țintei de inflație de 3,8% pentru 2008 și 3,5 % pentru 2009, cu un interval de variație de plus/minus un punct procentual.

Creșterea dobânzii de referință constituie un semnal pentru scumpirea tuturor categoriilor de credite pe piață. Iar acest fapt va genera consecințe în lanț. Agenții economici și populația se vor împrumuta mai puțin și, drept urmare, investițiile și consumul se vor reduce. Din această cauză, importurile de materiale și instalații pentru lucrările de investiții, precum și cele de bunuri de folosință îndelungată se vor diminua. Dacă exportul

va crește sau se va menține

cel puțin la nivelul actual, dezechilibrul balanței comerțului extern s-ar mai reduce. Problema este că economia românească are nevoie de tehnologii performante, deci de investiții (care trebuie susținute cu credite) pentru a realiza produse și servicii competitive pe piețele externe. Pentru a continua politica de modernizare a tehnologiilor, agenții economici vor trebui să recurgă mai mult la resursele proprii și la politica de strângere a șurubului. Unde se vor face economii? În primul la rând, la salarii și la forța de muncă. Toate acestea vor avea ca rezultantă reducerea inflației. Dar efectele perverse vor fi încetinirea creșterii economice, în special în sectorul construcțiilor, și amplificarea șomajului.