Criza petrolului intră pe sens unic

Cine a văzut "Soylent Green" își aduce aminte cu siguranță de miile de mașini abandonate pe străzile New York-ului, din cauza epuizării rezervelor naturale de petrol.

Nici lumea noastră nu este prea departe de a transforma un scenariu apocaliptic în realitate.

Datele oficiale arată că rezervele actuale de țiței sunt suficiente, în ritmul actual al producției, până în 2049, adică încă 40,5 ani.

În 2007, rezervele de petrol ale planetei au rămas la nivelul de 1.240 miliarde de barili, în timp ce producția a scăzut cu 0,2%, pentru prima dată din 2002.

După cum a prezis și Marion King Hubbert, în 1956, producția mondială de petrol a atins vârful în 2000, înscriindu-se acum într-o curbă descendentă inevitabilă.

Specialiștii "pesimiști" susțin că o scădere cu numai 5% a producției mondiale de petrol va determina o scumpire cu până la 400% a prețului combustibililor.

Afirmația nu este nefondată, bazându-se pe ceea ce s-a întâmplat în 1970, în timpul celebrelor "șocuri ale petrolului".

Singurii care combat aceste teorii sunt, bineînțeles, marile companii petroliere, care consideră drept "fanteziste" teoriile conform cărora prețul barilului de petrol va ajunge la 250 dolari în următorii doi ani. Rămâne de văzut ce se va întâmpla, având în vedere că prețul barilului a atins, săptămâna trecută, un record absolut, de 139.12 dolari.

Alternative ar fi, deși insuficiente. Spre exemplu, în caz de criză majoră ar putea începe extragerea de petrol din Rezervația Naturală Antarctica (ANWR), unde există circa 10 miliarde de barili de petrol. Potrivit datelor departamentului de energie al SUA, forând ANWR s-ar putea ieftini cu 50 de cenți barilul.

Problema este că 10 miliarde de barili de petrol reprezintă consumul anual al SUA, respectiv 50% din consumul pe an al Chinei. În plus, proiectul ar deveni operațional prin 2025, când necesarul zilnic de petrol al SUA va fi de circa 35 milioane barili pe zi, iar al întregii lumi va fi de 120 milioane barili.

Firesc, se poate trage concluzia că populația în continuă creștere duce la această criză a petrolului. Aceste probleme au dus la apariția unui neo-nazism energetic, doctrină susținută de cei care consideră că singura salvare a omenirii este eradicarea Chinei și Indiei, state care împreună conțin în jur de 50% din populația planetei. Nazismul energetic este fundamentat pe teoria binelui suprem, și pe concepte de genul "victime colaterale" sau "sacrificiu pentru un viitor mai bun".

Pentru consumatorul de rând, fie el din Spania sau din Constanța, primele semne ale unei crize a petrolului sunt scumpirile săptă-mânale la benzina și motorina de la pompă. Motivul, cu cât petrolul este mai rar, cu atât devine mai prețios. Așadar, a început deja criza?