Cuget Liber a fost Moș Crăciun

Copii frumoși, care, în fiecare an, așteaptă cu ochii în lacrimi, venirea Moșului. Și-ar dori o ciocolată, o jucărie sau câteva bomboane. Au auzit ei că Moșul vine la copiii cuminți. Ei n-au făcut năzbâtii, dar, de când se știu, Moșul i-a ocolit. "A fost prea sărac…", așa le-a explicat mama lor, când, în dimineața de Crăciun, ei n-au găsit nimic la fereastră. Dar ei nu înțeleg cum pentru unii copii moșul e sărac, iar pentru alții bogat.

Am vrut să aducem un crâmpei de bucurie în sufletul acestor copii. Cu câteva zile înainte de Crăciun, am poposit în casa câtorva familii sărace din satele dobrogene pentru a le da ceea ce colegii noștri au vrut să dăruiască: jucării, hăinuțe, bani din care am cumpărat alimente proaspete. Pentru micuții din aceste familii, "Cuget Liber" a fost Moș Crăciun.

Prima oprire, satul Șipote. Sărăcia e omniprezentă. O vezi, o simți la tot pasul. Un bărbat lucrează de zor la construirea unui gard la șosea. Ne îndrumă către o familie foarte săracă. Casa lor e o cocioabă răsărită parcă din pământ, în vârful dea-lului. La primul cutremur s-ar putea dărâma. Gardul a căzut, iar în locul unde ar fi trebuit să existe o poartă câteva pietre stau de strajă.

În curte își fac veacul câteva jucării, încălțăminte veche. Tot satul știe că sunt săraci. Casa pare părăsită. Printr-un ochi de geam fumuriu se zărește un crâmpei de lumină, semn că acolo stă cineva.

Strigăm. O dată. De două ori. De trei ori. Nimeni nu aude. Într-un final, ușa de la intrare se deschide. De după ea își face apariția o femeie slabă, îmbrăcată umil. Pare mirată. Și speriată. "Pe cine căutați?", întreabă nedumerită. "A venit Moș Crăciun!", îi spunem. A amuțit. Nu știe dacă să ne creadă, dacă e bine să ne primească sau să vorbească cu noi.

Până la urmă, ne spune că are patru copii. Sunt toți acasă. Micuții nu merg nici la școală, nici la grădiniță. "Sunt puțin bolnavi, de-asta nu i-am mai lăsat la școală", ne povestește Florentina Cătuță.

Casa e tare sărăcăcioasă. Pentru ei, Crăciunul aproape că nu există. E doar o zi din calendar. Copiii nu au în casă un brad împodobit, dar știu cine-i Moș Crăciun. Au auzit ei că aduce daruri. Patru îngerași frumoși foc, care n-au învățat decât ce înseamnă sărăcia. Cel mai mare dintre ei are șapte ani și spune că nu mai merge la școală. Fetița de șase ani, Loredana Nicoleta, e frumoasă foc. Și isteață. E fericită că moșul a ajuns și la ea. În mare grabă, ne spune o poezie. "Cățeluș cu părul creț, fură rața…" și apoi zâmbește. Par fericiți în cocioaba lor amărâtă.

Nu știu că pe lume există și lucruri frumoase. Sar în sus de bucurie când le dăruim dulciuri, hăinuțe și jucării. Mama lor nu spune nimic. Nici nu știe dacă trebuie să se bucure. "Hai, vino aici, să facem o poză!", îi spune fratele mai mare Loredanei. Amândoi zâmbesc. "Am ieșit bine?", întreabă, grijulie, fetița. Vasilică are patru ani și nu zice nimic. Privește nedumerit. Studiază fiecare jucărie în parte.

Din vârful patului, dintre păturile izinite, se ițesc doi ochi mici și căprui. Cristian are doar un anișor.

Familia își duce traiul într-o sărăcie lucie. N-au nimic în bătătură. Singura avuție a familiei e un dulău care își face veacul pe prispa casei. A uitat că trebuie să latre atunci când cineva străin intră în curte.

Capul familiei, tatăl copiilor, e paznic. "Lucrează la firma lu’ domn primar", ne povestește mama. Câștigă vreo șase sute de lei pe lună. Plecăm. Mama copiilor ne conduce până la ușă. Nu întreabă cine suntem, de unde venim. Se întoarce la copii și la sărăcia dintre pereții cocioabei. În așteptarea Crăciunului.

La Cetatea, Moșul a venit pentru prima dată

Mergem în Cetatea, un sat uitat de lume, dar și de Moș Crăciun. Ajungem în sat cu câteva minute înain-te de a ieși copiii de la școală.

Intrăm în curtea primei case de la intrarea în sat. La geamurile casei cocoțate pe deal, apar o femeie, apoi un bărbat. Le-am zis că "A venit Moș Crăciun". Toți cei patru copii ai familiei Eremia sunt la școală sau la grădiniță. Ne întâlnim cu ei pe drum. Nici nu apucăm să le dăm toate cadourile din desaga Moșului, că unul dintre băieți și desface o ciocolată și începe să o mănânce cu poftă.

În ciuda insistențelor noastre, nu am putut afla mare lucru de la ei: nici ce note au, nici cum e la școală. Cel mai mic copil al familiei, o fetiță de doar câțiva anișori, o roșcată frumușică foc, stă tot timpul după mama sa. Doar în momentul în care se vede în brațe cu o păpușă mai mare decât ea, își schimbă atitudinea.

Lângă sacul cu daruri al Moșului vin și alți copii. Cel mai mult se bucură când văd sacul cu jucării: unul ia o pușcă, altul un pistol: "E a mea mașina asta!", "Pistolul e al meu!" și imediat o zbughesc. Dar numai pentru câteva secunde, că iar se întorc și dau ocol sacului pentru a-și alege altă jucărie. De pe margine, mamele priveau, emoționate. Niciodată Moșul nu a adus atâta bucurie pentru copii. Nu rămâne fără cadouri nici fetița de un an, pe care mama o înfofolise într-un pled gros. Fetița în vârstă de un an nu înțelege ce se întâmplă, de ce atâta vânzoleală în jurul său, în schimb, mama sa, Ana Liliana Ion, are lacrimi în ochi.

"Ajutați-o și pe femeia asta, că-și crește singură nepoata!", ne șoptește o bătrână. Moșul îi îndeplinește ruga și scoate din sacul său hăinuțe, jucării, dulciuri și alimente. "Unde e mama copilului?" - o întrebăm pe femeia în vârstă. Lumina de pe față aspră, bătută de vânt, dispare. Nu vrea să ne spună. Îi înțelegem supărarea.

Sacul Moșului a avut daruri pentru alte câteva familii din sat. O fată căreia nu i-ai fi dat mai mult de 18 ani vine de mână cu o fetiță de câțiva anișori. Nu îndrăznește să spună nimic, nu cere vreun cadou de la Moșul. Doar privește. Fetița este foarte încântată când se pomenește în brațe cu o păpușă mai mare decât ea.

Cu brațele pline de cadouri, co-piii și mamele se retrag spre casele lor. Întorc capul și strigă după noi: "Să vă dea Dumnezeu sănătate"!

Nu și-a amintit nimeni de ei până acum. Este prima dată când, în prag de sărbători, Moșul vine și pe la ei.

La întoarcere, trecem prin Deleni și Petroșani, unde lăsăm ultimele cadouri. Aceleași povești triste. Numai Moș Crăciun le-a luminat chipurile.