Evadare de week-end

Dobrogea nu înseamnă doar nisip fin și o bălăceală în Marea Neagră. Urcă pe dealurile care ascund Cheile Dobrogei, șerpuiește pe cărările care duc la Gura Dobrogei, străbate Grindul Chituc în toată sălbăticia lui și apoi scrutează zarea până când ochii ți se vor umple de istorie la Adamclisi. Străbate ținutul arid până la Cetatea Histria. Vei cunoaște din plin istoria unui loc în care civilizația a prins rădăcini pe pământul strămoșilor tăi.

Cheile Dobrogei, săpate în calcar

Cheile Dobrogei - un ținut pietros, lipsit de vegetație, cu o rezervație naturală în care crește bujorul roșu, unde se întâlnesc broasca țestoasă și vipera cu corn. Pentru călătorul sosit la Cheia, relieful variat și îndrăzneț dat de calcare constituie o surpriză și o atracție deosebite față de monotonia peisajului din jur, tipic stepei dobrogene, ce te face să te simți transportat printre masivele muntoase ale Carpaților. Masivul are 1,5 km lungime, este situat între comuna Târgușor și Cheia, de o parte și de alta a drumului județean 222. Munții calcaroși au oferit de-a lungul vremii peisajul ideal pentru turnarea unor lung – metraje, unde regizorul Sergiu Nicolaescu a filmat "Apașii", "Burebista", "Nea Mărin Aurul și Ardelenii".

Peisajele sunt de o frumusețe rară - șanțuri naturale și chei brăzdează malurile abrupte ale văii, peșteri săpate în calcar.

Grindul Chituc, locul dintre deltă și mare

Grindul Chituc, în suprafață de 7.000 hectare, este situat la extremitatea Rezervației Biosferei Delta Dunării. Zonă nisipoasă, de tip marin - lagunar, este înconjurat de lacul Sinoe și Marea Neagră. Speciile care dau importanță faunistică acestei zone sunt păsările, din care un număr de 289 de specii sunt protejate.

Mirosul sărat al valurilor, nisipul foarte fin, scoicile de mărimi impresionante, fauna dau impresia unui loc binecuvântat. Primii pași în Grindul Chituc îți dau impresia că te afli într-un labirint în care te poți rătăci.

Grindul Chituc este parte integrantă a Rezervației Biosferei Delta Dunării, declarată de comisia UNESCO patrimoniu universal natural și cultural. Grindul Chituc include o succesiune de cordoane, dune costiere, lacuri orientate pe o direcție oblică pe linia actuală a țărmului, având o dispoziție în evantai.

Accesul la rezervație se face de pe DN 2B Con-stanța – Năvodari și DJ Năvodari – Corbu – Vadu, din localitatea Vadu.

Gura de Rai a Dobrogei

Străjuită de un drum de piatră, la ieșirea din localitatea Târgușor, pe o suprafață de 242,7 hectare se întinde rezervația naturală "Gura Dobrogei". Guvernul a decis să-i acorde statut de arie protejată.

Pe o distanță de nouă kilometri, pe un drum de piatră, ești înconjurat doar de sălbăticia ariei protejate "Gura Dobrogei". Liniștea ținutului arid dobrogean este spartă, dintr-o dată, de pietre care par că au răsărit din pământ. Aerul devine rarefiat și pe partea dreaptă a drumului care duce în satul Gura Dobrogei răsare o pădure care te duce cu gândul la un pisc al Munților Carpați. Nici țipenie de om în jur.

Este o rezervație mixtă, o zonă importantă din punct de vedere botanic, zoologic, biologic, geomorfologic și speologic. În interiorul ariei protejate se găsesc două peșteri protejate: Gura Dobrogei și Peștera "La Adam". Nici un indicator nu te avertizează unde se află cele două locații.

În această peșteră au fost atestate numeroase mărturii ale activității umane, unelte de silex paleolitic și neolitic, fragmente de ceramică neolitică, cât și obiecte mai recente din metal aparținând epocii fierului.

Importanța peșterii este dată și de liliecii care trăiesc în hrubă, fiind specii ocrotite de lege.

O deosebită importanță o are găsirea a cinci piese de piatră cioplită aparținând altarului închinat zeului luminii Mitras (inscripțiile și bazoreliefurile acestor piese fiind de importanță mondială). A fost scoasă la iveală și o piesă unică în România - un molar ce aparținea lui Homo sapiens fossilis ce a trăit cu peste 100.000 ani î. Hr.

În Peștera Gura Dobrogei sau a Liliecilor - așa cum mai este cunoscută hruba, a trăit cea mai mare colonie de lilieci din Europa, așa cum ne-au mărturisit speologii.

La Gura Dobrogei întâlnim bujorul românesc și bujorul de stepă, considerate monumente ale naturii. De asemenea, în pădure se întâlnește șar-pele balaur, cel mai mare din România, precum și șarpele rău.

Tropheum Traiani – "actul de naștere al poporului român"

Spărgând parcă mono-tonia șesului dobrogean, pe o colină de la ieșirea din localitatea Adamclisi se zărește monumentul triumfal Tropheum Traiani, ridicat în anul 109 d. Hr. din porunca împăratului Traian pentru a glorifica victoria din primul război împotriva dacilor. Din păcate, monumentul a fost aproape șters de pe harta turistică a județului Constanța. Foarte rar turiștii străini și români mai zăbovesc în fața frescelor amintind de greaua înfrângere a dacilor.

Monumentul triumfal avea o înălțime de 39 m, o formă circulară cu un diametru de 38 m. Pe una din fetele soclului hexagonal a fost descifrată o inscripție din care rezultă că monumental era închinat "Zeului Marte, răzbunătorul" de către "Nerva Traian August, împărat și cezar, învingătorul germanilor și dacilor, fiul divinului Nerva, mare preot, pentru a XIII-a oară tribun, pentru a VI-a oară împărat, pentru a V-a oară consul, părintele patriei."

Monumentul pe care noi îl vedem astăzi nu este cel original, ci este doar o reconstituire a edificiului construit cu aproape două milenii.

Pompeiul românesc

Înscrisă pe 13 Februarie 2007 pe Lista Patrimoniului European, Cetatea Histria este considerată cea mai veche așezare urbană din țară, fiind numită "pompeiul românesc".

Conform istoricului Eusebius, colonia greaca Histria (Istria-Istros-Dunărea) a fost înființată în jurul anului 657 î.e.n. de către negustorii și navigatorii greci care doreau relații comerciale cu triburile băștinașilor geto-dace.

Băștinașii ofereau miere, rășină, grâne, pește sărat și piei de animale, iar negustorii aduceau în schimb mirodenii, obiecte de podoabă, ulei de măsline și vinuri.

Histria a cunoscut o frumoasă dezvoltare aproape 1300 de ani, ca multe alte orașe cu deschidere la mare, începând cu sec. VII î. Hr. și până în sec. VII d. Hr., când, în epoca romană-bizantină, cetatea a fost distrusă în final de atacurile avaro-slave și părăsită treptat de locuitorii săi.