Adrian
Năstase a publicat un text amplu și ironic în urma apariției documentarului
Recorder despre disfuncțiile grave din Justiția română, intervenind direct în
dezbaterea publică despre reformă, independență și influența politică asupra
sistemului judiciar. Mesajul său, formulat ca o demonstrație prin absurd,
readuce în discuție practicile controversate din perioada anilor 2004–2010,
sugerând că „soluțiile” vehiculate astăzi riscă să repună în funcțiune exact
mecanismele care au compromis Justiția în trecut.
„Consultarea
doamnei Monica Macovei”, prima soluție propusă ironic
Adrian
Năstase își începe intervenția amintind de propria experiență în domeniul
justiției, legată de adoptarea legilor necesare aderării României la Uniunea
Europeană, și propune, într-un registru evident ironic, reluarea „modelului”
din 2005.
„Având
o lungă experiență în acest domeniu – mă refer la adoptarea, în 2004, a legilor
justiției ca bază pentru finalizarea negocierilor din capitolul JAI cu Uniunea
Europeană – îmi permit să sugerez, în primul rând, consultarea doamnei Monica
Macovei", scrie fostul premier.
El
continuă cu o remarcă tăioasă la adresa fostului ministru al Justiției:
„Sper
ca, în această perioadă, să nu fie foarte ocupată cu munca în folosul
comunității la care a fost condamnată."
Năstase
evocă explicit soluțiile aplicate după venirea lui Traian Băsescu la Cotroceni,
inclusiv rolul organizațiilor externe în evaluarea sistemului judiciar.
„Soluția
adoptată atunci de doamna Macovei, soluție pe care îmi permit să o recomand și
acum, ar fi realizarea unui audit al justiției de către Fundația Freedom House
contra unei sume modice de 50.000 de dolari".
În
aceeași logică, fostul premier amintește de asumarea politică forțată a
reformei: „Pasul următor ar fi angajarea răspunderii Guvernului pe chestiunea
justiției, schimbarea tuturor șefilor de parchete și pătrunderea în forță în
arhiva SIPA".
„O
nouă garnitură de magistrați ascultători”
Unul
dintre cele mai dure pasaje ale postării vizează ideea de control asupra
sistemului judiciar, exprimată fără echivoc, tot în cheie ironică.
„În
felul ăsta, s-ar putea găsi o nouă garnitură de magistrați ascultători", afirmă
Adrian Năstase.
El
merge mai departe, propunând o reluare a ceea ce numește „mica reformă a
justiției” din 2008, perioadă pe care o descrie sarcastic drept apogeul
independenței sistemului.
„Modelul
desemnării Liviei Stanciu și a lui Ionuț Matei – președinte, respectiv
vicepreședinte la Înalta Curte – de către Traian Băsescu pentru a conduce cele
două complete a reprezentat, totuși, apogeul independenței justiției."
Prescripții,
probe indirecte și „lecții învățate”
Fostul
premier readuce în discuție modificările legislative care au influențat
prescripția faptelor penale, făcând trimitere directă la propriile dosare.
„Ar
putea fi reluate și unele soluții inovatoare privind prescripția generală. În
acea perioadă, ca nu cumva dosarele mele să se prescrie, a fost eliminată din
prescripția generală, cu efect retroactiv, perioada în care dosarul fusese
examinat la CCR."
Tot
aici, Năstase amintește de practicile judiciare controversate:
„Ar
putea fi folosită, în continuare, ca «lecție învățată», formula condamnării pe
probe indirecte și prin raționamente logico-juridice."
Transferuri
strategice și comunicarea dintre instituții
Un
alt capitol sensibil al postării vizează transferurile de magistrați și relația
dintre parchete și instanțe. „Practica transferurilor între procuratură și
instanțe – atunci când e nevoie – nu ar trebui ignorată", scrie Năstase,
oferind un exemplu concret: „O consilieră – procuroare (Ioana Bogdan) – a lui
Daniel Morar a fost transferată direct la Înalta Curte, chiar în completul care
mă judeca pe mine."
Rolul
serviciilor și „orizonturi noi”
În
final, fostul premier face referire la implicarea serviciilor de informații în
actul de justiție și la pierderea unor „cuceriri” ale perioadei binomului.
„Ar
putea fi folosite, de asemenea, canalele de comunicare dintre SRI și instanțe
pentru rezolvări corespunzătoare ale dosarelor", notează el, adăugând: „Propunerea
președintelui Nicușor Dan deschide orizonturi noi în acest domeniu."
Postarea
se încheie cu o concluzie amară, care sintetizează mesajul întregului text: „În
ultimii ani se pare că s-au mai pierdut unele dintre cuceririle obținute în
perioada «binomului» și ar fi nevoie acum de o «fezandare» a sistemului prin
manifestații ale rezistenților și ONG-urilor preocupate de REFORMĂ, pentru a se
reveni la timpurile bune!"