Fotbal, mașini și politică, în grădina Maicii Domnului

Internetul este cel mai bun mediu de promovare a turismului. E clar. Mii de studii ale agențiilor de profil indică faptul că un procent covârșitor din populația planetei caută informații on-line, atunci când alege o destinație de vacanță.

Din punct de vedere economic, reclama pe internet este ceea ce se numește best-buy, adică un preț mic și o calitate foarte bună. Cei care au înțeles asta își vând țările ca pâinea caldă. Irlanda, Dubai, Tunisia sau Austria sunt doar câteva exemple.

Nu este niciun secret că oamenii reacționează la stimuli vizuali. Vezi, îți place, cumperi. Informațiile scrise sunt utile, dar ființele umane tind să fie reticente la blocuri de text, compuse ca un manifest comunist. Principiul "Crede și nu cerceta" nu se aplică aici.

Am efectuat o scurtă statistică pe motorul de căutare Google, pentru a vedea din ce se compune prezența pe web a mai multor destinații turistice. Am ales, pentru început, pozele care apar pe primele trei pagini.

Interesant este cum imaginile reflectă destul de corect stadiul turismului din fiecare țară. În cazul țărilor deja cunoscute, cea mai mare pondere o au steagurile și hărțile (peste 80%). Destinațiile turistice aflate pe val apar pe internet cu totul altfel: peste 70% din imagini sunt peisaje de toată frumusețea, restul de 30% fiind ocupat de hărți și steaguri. Nu în ultimul rând, țările care nu știu să își facă promovare au o prezență online extrem de pestriță, formată din hărți, steaguri, poze fără nicio legătură cu nimic și câteva instantanee stupide, de genul "Sora mea din România".

Iată, în continuare, câteva exemple.

r Franța: 11 imagini turistice, 38 hărți, 5 steaguri. Deja Franța nu mai are nevoie de prea multă reclamă turistică. Luvrul este cel mai vizitat muzeu din lume, iar de turnul Eiffel a auzit toată populația planetei. Coasta de Azur, Saint Tropez, Paris, no comment.

r Anglia: 15 imagini turistice, 35 hărți, 3 steaguri, o poză cu echipa de fotbal. Situație similară și de cealaltă parte a canalului mânecii. Anglia se laudă cu foarte multe repere turistice ale lumii, plus un campionat de fotbal magistral, care atrage anual milioane de microbiști dornici să vadă stadioane ca Wembley sau Anfield Road (să nu uităm nici de turneul de tenis de la Wimbledon).

r Ungaria: 17 imagini turistice, 30 hărți, 5 steaguri, 2 poze irelevante. Ungaria ar fi undeva la mijloc, cu o prezență echilibrată.

r Irlanda: 35 imagini turistice, 17 hărți, 2 steaguri. Irlanda este un exemplu pozitiv, o țară care, mai mult sau mai puțin, trăiește de pe urma turismului și a înțeles că promovarea online are un impact major.

r Austria: 33 imagini turistice, 17 hărți, 4 steaguri. La fel ca Irlanda, Austria are o prezență online de invidiat. Castele, lacuri, munți, orașe curate, toate apar pe primele trei pagini de pe Google. Turismul crește anual, semn că ministerul de resort a luat în serios treaba pe care o face.

r Dubai: numai imagini turistice. Nu prea sunt multe de comentat aici. Primele nouă pagini conțin numai poze cu zgârie nori, insule, hoteluri, mall-uri. Pe pagina 10 apare și o hartă, pe pagina 11 vin proiectele imobiliare în dezvoltare. În Dubai se merge pe mâna turismului. Se construiește cât mai iese petrol din curte, se fac bani acum, pentru un trai liniștit al următoarelor zece generații.

r Bulgaria: 36 imagini turistice, 15 hărți, 1 steag, două caricaturi cu sora de la nord, România. Bulgarii au înțeles mai bine cum merge treaba în secolul XXI. Pentru o țară cu un turism în dezvoltare, acoperirea de pe web nu poate fi decât benefică.

r Nu în ultimul rând, România: 4 imagini turistice cât de cât intersante, deși foarte mici, 29 hărți, 4 poze cu echipa de fotbal, 5 steaguri, câte o poză cu reprezentanțele Ford și Mercedes în România, o poză cu Florin Călinescu și una cu PSD România, o poză care plasează România în fundul lumii (la propriu) și care, din păcate, este prima pe listă, și încă o poză cu niște proteste de stradă, în care apare un baner pe care scrie "România, Grădina Maicii Domnului".

Așadar, România e cam zero barat pe web, fapt care ne face să ne întrebăm cu ce se ocupă ministerul turismului și de ce a cheltuit atât de mult pe un imn stupid, când ar fi putut la fel de bine să angajeze niște fotografi și să asigură țării noastre o prezență decentă pe internet.

Se vorbește mult de promovare, cu ajutorul spoturilor TV, în revistele de specialitate. Acoperirea pe care o oferă aceste medii este extrem de mică. Ce e așa de greu de înțeles că informația online are prioritate acum? Sunt internet-cafe-uri în cele mai sărace colțuri ale lumii. În țările pe care Ministerul Turismului le are drept target (America, Germania, șamd), internetul este deja la fel de comun ca apa potabilă.