Cabinetul Tăriceanu plătește scump pentru faptul că timp de 4 ani nu a fost în stare să reformeze sistemul de salarizare din instituțiile bugetare. Tensiunile au crescut exploziv, după ce Executivul a blocat aplicarea legii de majorare cu 50% a lefurilor dascălilor. Valul nemulțumirilor s-a propagat, din învățământ, în rândul lucrătorilor din toate instituțiile bugetare. Întreaga suflarea dorește același creștere de 50% a salariilor.
România se află în pragul grevei generale. Sindicatele profesorilor, funcționarilor publici și cadrelor sanitare au anunțat calendarul acțiunilor de protest. Educația organizează greve de avertisment pe 3 și 10 noiembrie, iar pe 18 noiembrie intră în grevă generală. Funcționarii publici vor declanșa greva generală începând cu data de 13 noiembrie, iar lucrătorii din sănătate, pe 20 noiembrie.
La startul acțiunilor revendicative se aliniază peste 500.000 de bugetari. Impactul întreruperii lucrului de către această uriașă armată va fi resimțit de milioane de români. Instituțiile statului, viața economică și socială vor avea de suferit.
Seismul social va zgâlțâi puternic lupta pentru putere. Singurii afectați vor liberalii. Ei vor plăti pentru greșelile unui guvern care a reușit performanța de a suprapune campania pentru alegerile generale cu cea mai amplă mișcare socială din ultimul deceniu.
Executivul a avut vineri, 31 octombrie, o tentativă de a detensiona situația. Reprezentanții săi s-au întâlnit cu liderii marilor confederații sindicale, dar discuțiile au eșuat pentru că guvernul nu a venit cu nicio ofertă concretă, cu nicio cifră de majorare.
Pentru astăzi este programată o nouă rundă, dar este puțin probabil să se ajungă la pace. Sindicatele din educație sunt decise să nu cedeze. Simt că poziția lor este puternică și că pot câștiga. Au de partea lor legea și Constituția, sunt susținute de majoritatea partidelor politice, de parlament, președinție, Curtea Constituțională și marile confederații sindicale. Pot să rateze o șansă cum n-au mai avut în decursul istoriei? Cadrele medicale și funcționarii publici au, la rândul lor, argumente puternice și suport politic.
În schimb, Executivul are poziția cea mai șubredă din timpul celor 4 ani de mandat. Acum, la finalul existenței sale, autoritatea îi este diluată, iar momentul electoral îl face extrem de vulnerabil. Argumentele sale privind consecințele negative ale creșterii salariilor asupra economiei naționale nu mai conving pe nimeni. Cum ar putea să fie credibil un guvern care nu a făcut reforma salarizării din sistemul bugetar, care a împărțit sinecuri clientelei politice și care nu a restructurat imensul aparat central ineficient și bugetofag?