Haihui prin Vama Veche

Berea curge în valuri, muzica dementă "alunecă" din difuzoare. În surdină, pentru că e încă devreme. Lângă un cort, un tânăr cântă la chitară. Ceilalți îl acompaniază. Cei răpuși de oboseală se scurg, încet – încet, pe nisip. Noaptea trecută i-a răpus.

Haihui prin stațiune. Praf, mult praf – pe stradă, pe tarabe, pe mesele de la terase, pe sticlele de bere. Lume sictirită și mașini puternice care hurducăie pe aleea de promenadă pietruită.

Vama Veche nu mai e demult locul sălbatic unde să vii pentru a te bucura de libertate. Nu mai e stațiunea nonconformistă unde boemii vin pentru a se hrăni spiritual. Vama Veche a devenit un imens bazar, dominat de kitsch. Vamaioții adevărați se luptă să salveze vechiul spirit al locului.

E greu, după ce totul a fost cotropit de kitsch. Puțin din bâlciul din celelalte stațiuni s-a mutat aici. Nu e chiar ca în Eforie Nord, spre exemplu, dar tot bâlci se numește. Un bâlci atipic.

"Ești în Vamă, frate, ce te mai miră?!"

Într-o parte, vezi umbrele din stuf și scaune din lemn, mai încolo mese de plastic. Într-un loc se vând cărți, iar la câțiva metri sunt zeci de tarabe cu gablonzuri. Aici sunt terase rustice, mai încolo un restaurant care vrea să pară elegant și unde doar prețurile foarte mari fac diferența. E foarte greu să găsești un loc unde să iei masa. "Pe aici, lumea mai mult bea, uită de foame", ne spune, râzând un vânzător. Prețurile sunt mari, ca într-o stațiune de fițe. O pizza o cumperi cu mai bine de 15 lei, o porție de paste costă 15 – 18 lei, o ciorbă are prețul de 7 – 8 lei. Pe aleea prăfuită sunt foarte puține fast-fooduri, spre deosebire de alte stațiuni. Și prețurile la băuturi răcoritoare și înghețată sunt mai mari decât în celelalte stațiuni. Explicația pentru prețurile mari e de-a dreptul amuzantă: "Ești în Vamă, frate, ce te mai miră?!".

Muzică și băutură, cheia distracției

E ora prânzului. Pe plajă, parcă totul stă în loc. E liniște. Vamaioții par obosiți. Unii stau tolăniți pe nisip, alții șușotesc între ei, de parcă n-ar vrea să se trezească pe sine. Noaptea care a trecut încă nu s-a terminat pentru ei, iar soarele care se încăpățânează să stea sus pe cer e insuportabil. Mergem încet printre corturile aruncate de colo – colo, nu cumva să-i deranjăm din starea de veghe. Mai încolo, e locul numit La Stuf, martorul bețiilor din fiecare seară. De fapt, beția pare a fi o stare cronică pentru cei din Vamă. Aici, există o comuniune sufletească între toți.

"Cum vă distrați voi aici?" – întrebăm un grup alcătuit din câțiva băieți care se află lângă cort. Par foarte obosiți, dar găsesc de cuviință să ne răspundă: "Ascultăm muzică, dansăm, cântăm, bem. Acolo, La Stuf", ne explică tinerii și arată cu degetul spre locul unde distracția e în toi în fiecare seară.

Mai încolo, tot pe plajă, la umbra unei barăci, stă tolănit un bărbat răpus, probabil, de alcool. Are plete, e îmbrăcat gros, are tenul cadaveric și unghiile galbene, probabil cotropite de nicotină. Doarme, dar bolborosește câte ceva din când în când. Probabil îl deranjează soarele, ori nisipul fierbinte, poate zgomotul mașinilor…

La terase, gălăgie multă. Sticle de bere pe mese, nori de fum, muzică rock în difuzoare.

Acul de siguranță, în loc de cercel

Undeva, zărim câțiva tineri care ne atrag atenția. Fata din grup are părul ciclam, e machiată emo și are cercei prin toate zonele posibile. Unul dintre băieți dansează. E accesorizat cu zeci de cercei, ace de siguranță, fel de fel de chestii înfipte în piele…Nu prea le convine că ne arătăm interesați de grupul lor și ne spun că nu prea au chef să comunice cu noi, fiindcă ei sunt "cu drogurile".

Mai în față, pe plajă, două grupuri de vamaioți s-au oprit la taclale. Discuția e banală. "Ce-ai făcut mă, azi-noapte cu aia, cum a fost? Ai făcut-o lată?" "Bă, mă lași? Vrei să stau să-ți povestesc tot ție?".

În rest, pe plajă e liniște. În apă, puțină lume. Pesemne că mulți nu s-au trezit încă, deși e aproape ora 1. Câțiva tineri îți târăsc picioarele prin nisip. Poartă cu ei două PET-uri de doi litri cu bere. Se arată încântați să discute cu noi. "Ne place mult aici, la Vama Veche, chiar dacă în ultimii ani parcă nu mai e cum era odată. Ne distram mai bine atunci, eram adolecenți, ne plăcea mai mult. Noi eram cinci în grup. Țin minte că nu aveam bani în ultima zi înainte să plecăm și ne-am dus la o terasă și am cerut un pahar cu bere și cinci paie. Vă dați seama ce față a făcut ospătarul, iar noi ne-am distrat copios", povestește Mihai, din București.

Nostalgicii regretă Vama de altădată. Necotropită de betoane și construcții haotice, sălbatică, liberă. În timp, stațiunea a devenit înțesată de oameni. Nu doar cei care iubesc Vama vin aici, ci și cei care au auzit de "desfrâul din Vamă" și parcă ar vrea, preț de câteva momente, să se identifice cu aceste locuri, chiar dacă, în viața de zi cu zi, sunt moraliști convinși.