În anul 2008, prima generație de șoimi ai patriei școlari

Nu știm cât de ancorați în dezbaterea publică a reformei sunt elevii, dar părinții cu certitudine se gândesc cu teamă la anul școlar 2008/2009, ce se anunță un nou experiment pentru copiii lor. Dar și pentru nervii și buzunarele celor care au ajuns

să se teamă din grădiniță de teste și examene!

Totul pare a se desfășura, după 1989 încoace, într-o devălmășie totală, pentru simplul motiv că un nou mi-nistru vrea să-și marcheze trecerea prin fotoliul Educației cu ceva pentru care speră că va fi pomenit. Nu înjurat!

Adomniței vrea ca liceul să înceapă după clasa a IX-a

Pe lângă modificările operate deja, ministrul Adomniței a prevăzut, în noua Lege a în-vățământului preuniversitar, introducerea concursului de admitere la liceu în funcție de opțiunea fiecărei instituții de învățământ. Astfel, liceele vor avea dreptul să își selecteze resursa umană, după care va urma repartizarea computerizată pe locurile rămase.

Mai mult, Legea învățământului preuniversitar propune încă un experiment pe spinarea elevilor, anume introducerea învățământului obligatoriu de 13 ani: astfel, acesta ar urma să cuprindă educația timpurie, adică învățământul preșcolar - grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare - între trei și șase ani, învățământul primar, cu cinci clase însemnând clasa pregătitoare și clasele I-IV, precum și învățământul gimnazial, respectiv clasele V-IX. Liceul nu va mai fi obligatoriu și va începe din clasa a X-a, dacă legea va fi aprobată de parlamentari în forma actuală.

Admiterea la liceu este examenul cu cea mai lungă "genealogie"

Tezele cu subiect unic au în spate o familie numeroasă de experimente, după 1989, producându-se o serie de schimbări rapide în procesul de admitere la liceu. În prima fază, admiterea la liceu se făcea pe baza unui examen (română, matematică și, eventual, probe de aptitudini). În timpul guvernării PSD, Legea învățământului din 1995 a anunțat introducerea examenului de capacitate, fapt care s-a produs abia în 1999. Examenul urma să se dea la română, matematică, istorie sau geografie, la care se adăuga limba maternă, pentru reprezentanții minorităților naționale. Pe lângă susținerea capacității, absolvenții de gimnaziu dădeau și examen de admitere. În 2000, s-a renunțat la examenul scris de admitere și s-a menținut capacitatea, dar cu trei probe. Din același an a început să se ia în considerare și media anilor de gimnaziu. În timpul ministrului PSD al educației Ecaterina Andronescu, admiterea în licee și școli profesionale, în 2000 și în 2001, s-a făcut pe baza mediei de la examenul de capacitate. În 2002 s-a introdus și repartizarea computerizată, renunțându-se la mai multele etape de repartizare, în funcție de categoriile de medii. Capacitatea s-a transformat în teste naționale, în 2004, care cântăreau mai puțin (50%) în ponderea mediei finale de admitere.

Urmașul Ecaterinei Andronescu la Ministerul Educației, Alexandru Athanasiu (PSD), a încercat să elimine testele naționale, prin introducerea criteriilor unice de notare prin care se urmărea ca nota unui elev din București să aibă aceeași valoare cu nota pe care o primește un elev dintr-o altă localitate. Astfel, în urma evaluării pe baza criteriilor unice, admiterea în clasa a IX-a urma să se facă doar pe ba-za notelor obținute în anii de gimnaziu. Și acest experiment a eșuat, deoarece Serviciul Național de Evaluare și Examinare a elaborat niște criterii de notare vagi, generale, pe care profesorii nu le-au putut aplica.