Managerii din portul Constanța au ajuns să plângă cu vorbe

Situația este complicată. Simți că îți vine să te urci pe pereți, când constați că marfa e tot mai puțină, că navele se răresc în portul Constanța!" Afirmația îi aparține lui Valeriu Băjenaru, directorul general al "Decirom" SA.

Oricare dintre managerii companiilor de operare portuară ți-ar da un răspuns asemănător, dacă l-ai întreba cum se descurcă cu traficul de mărfuri. Vorbele lui Băjenaru sunt confirmate de o realita-te aparent contradictorie. În fiecare zi, în danele portului Constanța se află la operare 40 - 45 de nave, dar cele mai multe dintre ele sunt de capacitate mică ori preiau cantități liliputane de marfă.

Numeroase magazii și platforme de depozitare sunt goale. Este drept, că pe ici-colo dai de munți de fier vechi, de minereu de fier și de cărbune. Au crescut cât Carpații. Din cauza scăderii dramatice a prețurilor materiilor prime și metalului, combinatele siderurgice din țară și aiurea au pus frână producției. Astfel că marfa, contractată cu luni înainte, a rămas "prizonieră" în portul Constanța, în așteptarea unei soluții din partea proprietarilor.

Doar în terminalele de cereale este un du-te, vino de nave și TIR-uri, încărcate cu grâne românești, sârbești și ungurești. Dar oare cât va dura agitația lor?

Semnele crizei economice sunt vizibile. Cei ce se îndoiesc de faptul că România a fost lovită de beleaua mondială ar trebui să coboare în portul Constanța - "în groapă", cum îl alintă docherii.

Acum, în aceste condiții, silozul pentru cimentul vrac (investiția realizată de noul acționar majoritar al "Decirom", compania spaniolă "Ceminter") își dovedește din plin utilitatea. De la inaugurarea în luna martie și până în prezent, s-au livrat circa 220.000 tone de ciment pe piața internă. Importul continuă, pentru că sunt câteva investiții în derulare, iar vremea călduroasă le permite constructorilor să lucreze.

"Sper ca noul guvern să se instaleze cât mai repede, să se voteze rapid bugetul de stat pe 2009 și să se relanseze investițiile în România. Ele vor stimula traficul de ciment, de materiale de construcții și de metal în portul Constanța" - apreciază șeful "Decirom"-ului.

Operatorul portuar pariază nu doar pe ciment, ci și pe traficul de utilaje și instalații. Aceste mărfuri sunt tot mai mult prezente la import și la export. Pentru a pătrunde pe acest segment de piață, "Decirom" a achiziționat o macara de 80 tf.

Raporturile de muncă din porturi și prevederile contractului colectiv la nivel de ramură sunt repuse în discuție de patronate. Valeriu Băjenaru consideră că acestea trebuie să fie adaptate la condițiile de criză. Unele dintre drepturile sociale, care se justificau pe vremea traficului intens, au devenit o piedică în calea supraviețuirii companiilor de operare, acum când marfa este tot mai puțină.

Directorul general al "Decirom" are dreptate. Problema se pune în termeni foarte duri, căci situația actuală este gravă: ori fac angajații un sacrificiu, ori este sacrificată compania și, odată cu ea, locurile de muncă. Subiectul este, însă, extrem de delicat, căci e greu să convingi sindicatul și salariații să renunțe, cel puțin temporar, la unele drepturi câștigate. Când oamenii au copiii de hrănit, de ținut în școli, când au facturi și rate bancare de achitat, cu ce argumente poți să-i convingi că trebuie să facă sacrificii?