Marin Mincu își prezintă opera în orașul exilului său

Criticul, poetul, eseistul și prozatorul Marin Mincu s-a aflat ieri la Colegiul Pedagogic "Constantin Brătescu" din Constanța, unde și-a prezentat cartea "O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea", dar și volumele din ciclul "Intermezzo"–"Aurora"și "Graziella".

Conf. univ. dr. Marina Cap-Bun a prezentat "Critica" profesorului Mincu într-o manieră menită a face auditoriul (și nu numai) să admită calitatea didactică și, mai ales, capacitatea de propulsie a poeților secolului XX pe piața internațională: "Această carte se adresează, în primul rând, învățământului, ca instrument de canonizare. Marin Mincu a avut curajul să îi valideze spre nucleul canonic al literaturii pe poeți foarte tineri. Este o carte fundamentală pentru cultura română, venind într-un context de mari sinteze. Puținul interes de care se bucură literatura română în străinătate se condensează asupra secolu-lui XX. Puțini fac o critică de sistem, riguroasă, de direcție, care nu se sfiește să dea verdicte, iar efectele criticii se vor vedea în succesele pe care poezia românească le va înregistra de acum înainte în cadrul european". Conf. univ. dr. Cap-Bun merge mai departe, mizând pe valoarea poeților prezentați de prof. Mincu: "Cartea validează poeții români ai secolului XX, compensând ineficiența de promovare a poeziei românești. Poate că acest mod de abordare ne va aduce Nobelul pentru literatură".

"Trebuie depășit modul mecanic și retardat de a povesti poezia"

Cu lipsa de modestie la care și-a câștigat dreptul, prof. Mincu a vorbit despre istoria literară lansată recent de Nicolae Manolescu, punctând drept capitol deranjant cel intitulat "Poezia modernă. Poezia pură": "Sunt aproape jignit să citesc că poezia românească din secolul XX e doar poezie pură. Și, oricum, nu există poezie pură", a spus prof. Mincu. "O istorie literară trebuie să fie ca tabelul lui Mendeleev – să nu-și permită subiectivitate", a adăugat criticul, trecând de la deficiențele de receptare, către lacunele istoriei lui Manolescu.

El i-a atenționat și pe profesorii prezenți la eveniment că nivelul predării poeziei a rămas sub nivelul lui George Călinescu: "A aborda poezia românească sub nivelul lui G. Călinescu e foarte grav. Nivelul cercetării poeziei, al interpretării ei, progresează permanent, iar noi nu putem avea azi nici măcar perspectiva lui Călinescu asupra discursului poetic. Trebuie depășit modul mecanic și retardat de a povesti poezia".

Fără a reprezenta o justificare în direcția menționată, Mincu i-a acuzat pe liderii politici de lipsă de interes pentru sistemul de învățământ: "Bocii, Geoanii și Băsescii nu respectă dreptul profesorilor de a-și face meseria cu demnitate și al elevilor de a dobândi un nivel de educație și cunoaștere corespunzător".

Textul viu, expresie a autenticității

Un alt punct esențial al discursului prof. Mincu a fost impunerea conceptului de textualism pentru perioada postbelică: "După conceptul de sincronism, instituit de Lovinescu, eu propun conceptul de textualism pentru perioada postbelică - un alt mod de a scrie, de a simți și de a interpreta poezia".

Un alt concept propus și consacrat de prof. Mincu este cel referitor la autenticitatea scriiturii - textul viu: "autenticitatea scriiturii nu e luat în serios, din tentativa de a fi eu deposedat de conceptele noi pe care le-am lansat", spune prof. Mincu. Octavian Soviany vorbește, într-un articol publicat în revista "Paradigma", despre cele două concepte: "Perfect conștient de pericolul că textualismul pe care îl teoretiza ar putea fi receptat ca o formă de artă socratică, Marin Mincu vorbea despre necesitatea «autenticității în scriitură» și despre necesitatea transformării actului textual într-o «trasare de date» în care se păstrează influxul caloric al frisonărilor viscerale[…] Căci în teoretizările de inspirație textualistă (iar cele ale lui Marin Mincu sunt cât se poate de edificatoare în această privință) distanța dintre semnificat și semnificant (conținut și formă – n.r.) se anulează până la dispariție, faimoasa autenticitate in scriitură fiind dată în fond de intensitatea cu care este trăită și totodată trasată experiența scrierii ca atare".

Cine a fost primul, poetul sau poezia?

Prof. Mincu le-a vorbit elevilor și profesorilor prezenți despre experiența sa din Italia, țara unde a stat 20 de ani și unde a scris 20 de cărți, țara lui Umberto Eco pe care l-a invitat să "valideze" Universitatea "Ovidius" în anul 1996. De asemenea, el a punctat și importanța rolului pe care îl are criticul în determinarea și asumarea valorilor din punct de vedere temporal: "Există un spirit al timpului care ne obligă să ne schimbăm percepțiile valorice".

Întrebat de o elevă a Liceului Teoretic "Traian" despre raportul de "cauzalitate" dintre poet și poezie, Marin Mincu a răspuns: "Mai întâi trebuie să existe poezia ca să existe poetul. Poezia există din toate timpurile și, din când în când, consemnăm și numele celor care au creat-o"."Poezia există căci ființa umană nu poate supraviețui fără ea", a conchis Mincu.

Marin Mincu este director al revistei "Paradigma" și al cenaclului "Euridice" din capitală. A fost lector universitar la Torino și Milano, profesor suplinitor de Limba și literatura română la Facultatea de Litere și Filozofie din Florența, apoi profesor titular asociat la aceeași facultate. Între 1990 și 1997 a fost profesor și decan al Facultății de Litere, Istorie, Drept și Teologie din cadrul Universității "Ovidius", Constanța. Este laureat cu numeroase distincții internaționale, cel mai important fiind premiul "Herder", maximum de recunoaștere pentru un scriitor român.

A fondat și botezat Universitatea "Ovidius", deși nu îi este unanim recunoscută această realizare. Perseverează, în continuare, în autenticitate, având în pregătire cartea de polemici intitulată "Polemos", care va fi lansată anul viitor. În curând, la Editura Vinea, îi va fi publicată, în ediție definitivă, antologia de poezie cu titlul "Proba de gimnastică" iar luna viitoare, la editura Paralela 45, va apărea cartea de critică "Cvasi-tratat despre literatură", o lucrare de 1000 de pagini.