În esență, este o zi ca oricare alta. La fel de cald, la fel de aglomerat. Am coborât din apartamentul meu suprarealist, din răcoarea holului de 5 metri și a celor două dormitoare așezate simetric de o parte și de alta a băii imense, pentru a mă întâlni cu proprietarul. E ziua scadenței. Doar că de această dată, proprietarul pare trist. Mă anunță că avem HBO, că nu mai e nimic de plătit, totul e în regulă, dar… Nu! Nu punctele de suspensie… the triple dot, întotdeauna înseamnă vești proaste. Simte nevoia să mă menajeze. "Am vândut apartamentul, aveți o lună să îl eliberați. Îmi pare rău". Cât de rău îi pare, nu știu. În loc de o chirie de 350 euro, s-a ales cu peste 100.000 euro. Tot ce știu e că sunt brusc interesat de amenajarea spațiilor mici. Cum e dormitorul de acasă. De mutat în altă parte e mai dificil. Pentru toate apartamentele bune se cere un avans, pe 2 – 6 luni.
Este important ca spațiul să fie funcțional, oricât de mic ar fi. Adică nu poți să pui un sac de box în baie.
De asemenea, e nevoie de multă lumină naturală, pentru a da senzația că spațiul este aerisit (pentru a aerisi camera la propriu, nu uitați să deschideți fereastra! Hi Hi!).
Vopsea. Vopsea pe pereți. Vopsea deschisă. Lucruri de sticlă, mese, rafturi. Spațialitate.
Mobilă. Nu e bună mobila masivă, de pe vremea bunicilor. Ocupă jumătate de cameră și nu e bine. Regula de bază la alegerea mobilierului este simplitatea: canapele mici, scaune confortabile, măsuțe și nu mese, nici măcar mese mici.
Apoi, obiectele decorative trebuie să dispară. Adio tablouri, rame cu fotografii, bibelouri și alte nimicuri. Vor sufoca încăperea, până când va muri și te vei trezi în vid.
Alt truc este să schimbi culoarea camerei în funcție de sezon. În mod ideal, vei avea impresia că spațiul tău privat este o simplă extensie a mediului înconjurător. De fapt nu e așa, dar să nu vorbim despre asta.
Nu în ultimul rând, în camera mică e nevoie de ordine. Multifuncționalele fac legea. Măsuța cu sertare, canapeaua extensibilă, scaunul cu WC.