Need For Speed Sub Acoperire și sub așteptări

Criza economică lovește orașul virtual din jocul Need For Speed Undercover.

Cu ceva timp în urmă, sloganul producătorului Electronic Arts, "Challenge Everything", era parafrazat în "Destroy Everything". Uitase lumea de el, după titluri ca Spore sau Crysis.

După vreo 100 de kilometri parcurși în NFS Undercover însă, am revenit imediat la vechile convingeri. Apoi am parcat mașina la umbră și am dat un Uninstall de toată frumusețea.

Orașul în cauză este puternic afectat de recesiune, locuitorii săi fiind atât de disperați încât și-au vândut și vopseaua de pe case și blocuri. Tot orașul are aceeași culoare, un gălbui bolnăvicios, care îți provoacă o senzație unică de vomă și te duce cu gândul la munți de furazolidon. De fapt, e mai mult o criză de idei.

De asemenea, cei mai mulți oameni și-au vândut mașinile și folosesc un fel de Trabant combinat cu Lada, vehicul demn de anii ’70. Numai tu, protagonistul jocului, umbli cu un Nissan mai de Doamne-ajută, cumpărat din bani publici. Da, da, ești un bugetar… un polițist sub acoperire, trimis de o chinezoaică de la un departament "superior" să te dai drept manelist cu mașină tare.

Trebuie să te iei la întrecere cu bandele din oraș, să tot câștigi și să te cunoască lumea, ca să poți să îi bagi apoi la pușcărie pentru tulburarea liniștii publice și distrugerea patrimoniului cultural.

Nu e prea greu, căci marii șoferi din oraș sunt niște panseluțe speriate, care conduc mai încet decât o babă oarbă.

E ca și cum li se termină banii de benzină după juma’ de tură de cartier.

Sincer, chiar și Need For Speed II era mai dificil. NFS Undercover e o insultă la adresa priceperii în mânuirea tastelor cu săgeți. La 300 km/h, faci niște schimbări de direcție de-ar trebui, în mod normal, să ajungi la cimitir, iar mașina să fie refuzată chiar și de cel mai îngăduitor Remat.

Pe lângă prinderea oamenilor răi, misiunea ta mai este de a aduce bani la bugetul local. Pentru orice încălcare a legislației auto în vigoare, începi să primești în e-mail amenzi. 50 de dolari pentru viteză excesivă, 100 dolari pentru distrugerea unui semn de circulație. Mai apare și poliția din când în când, dar e OK. Am intrat tot cu vreo 300 km/h într-un zid, după care am dat înapoi ușor și am pornit iarăși la drum.

E clar că bugetul jocului s-a terminat brusc în momentul în care programatorii au început să lucreze la mediul înconjurător. Așa, mașinile tale nu sunt chiar urâte. În afară de faptul că nu au nicio treabă cu realitatea, sunt… lucioase. Doar atât. Probabil că și pentru coloana sonoră s-au făcut reduceri de buget, căci piesele seamănă mai mult cu miorlăitul unui motan în călduri.

Și, evident, pentru cât de prost arată, cerințele de sistem sunt extrem de mari. N-aș da 2.000 lei pe o placă video, ca să văd gălbuiul de care vă spuneam, nici să fiu amenințat cu NFS Undercover II.

Celor care vor un joc bun cu mașini le recomand seria GTR (GTR 2 și GTR Evolution) sau recent lansatul Grid, care arată mult mai bine și este mai omenesc.

Radu Radiator