Nicolas Maduro, de la fost șofer de autobuz, la președinția Venezuelei

Nicolas Maduro, care a câștigat alegerile prezidențiale din Venezuela, este un fost șofer de autobuz ajuns în politică prin intermediul sindicatelor și un veteran al chavismului, favoritul mentorului său Hugo Chavez, care l-a desemnat succesorul său înainte de a muri.

Nicolas Maduro, în vârstă de 50 de ani, înalt și purtând mustață, este cel care a anunțat, cu vocea gâtuită, decesul fostului președinte, Hugo Chavez, pe 5 martie. Devenit între timp gardian al Revoluției și garant al unității chavismului, în absența charismaticului lider, el afirmă că "dacă ne unește ceva, acest lucru este dragostea față de Chavez. Noi, cu toții, îndeplinim ordinele președintelui Chavez, începând cu mine".

"Este unul dintre liderii tineri, cu cele mai bune capacități pentru a conduce țara cu mână de fier, cu viziunea, cu inima sa de om din popor, cu talentul său cu oamenii, cu recunoașterea internațională pe care a dobândit-o", declara Chavez, pe 11 decembrie, desemnându-l drept urmașul său politic, înainte de a pleca spre Cuba, unde a fost supus celei de-a patra operații pentru un cancer, din cauza căruia a murit.

Ministru de Externe din 2006, Nicolas Maduro a fost numit vicepreședinte de Chavez după victoria acestuia din urmă la alegerile prezidențiale din 7 octombrie. El a devenit președintele interimar, după moartea titularului funcției.

"Uitați unde merge Nicolas, șoferul de autobuz Nicolas. El a fost șofer de autobuz, și cum au mai râs de el!", a exclamat Chavez, atunci când l-a numit vicepreședinte.

Anterior, acest fost șofer de autobuz amabil și despre a cărui viață privată se știu puține, cu excepția faptului că este căsătorit cu Cilia Flores, procuror general al Republicii, a fost pentru scurt timp președinte al Adunării Naționale (2005-2006), după ce a obținut primul său mandat de deputat în 1999, sub emblema Mișcării a V-a Republică, fondată de Hugo Chavez, care a preluat puterea în același an.

Destinele celor doi bărbați s-au încrucișat deja în cadrul Mișcării Revoluționare Bolivariene 200, creată tot de Chavez, la conducerea căreia el a desfășurat lovitura de stat ratată împotriva președintelui Carlos Andres Perez, în 2002.

Numele lui Maduro a fost citat cu din ce în ce mai multă insistență la momentul prognosticurilor privind numele succesorului președintelui bolnav. Iar la începutul deplasărilor în scopuri medicale ale lui Hugo Chavez în Cuba, el a fost unul dintre vizitatorii cei mai frecvenți.

Analiștii politici subliniază, de asemenea, capacitatea sa de a "naviga" printre diferitele curente ale chavismului, caracterul său conciliant și marea sa capacitate de a negocia. Însă de când a început să exercite puterea în fapt, el și-a înăsprit tonul față de opoziție și "inamicii din interior și exterior", reluând pe cont propriu retorica chavistă.