Noi vrem pământ… în curtea Domnului

Povestea începe în 1992, moment în care comisia de lichidare a CAP- ului din localitate a vândut grajdurile către SC Agrodobrogeana S.A., reprezentată de inginerul Stelian Danciu. Conform spuselor primarului din Lipnița, Florin Onescu, actul achiziționării grajdurilor și, ulterior, a terenului aferent, și anume cele 3 ha, a fost, încă de la început, unul ilegal.

Primarul susține că "terenul nu a fost cumpărat odată cu grajdurile, dovadă fiind procesele verbale încheiate în martie 1992". "Mai exact, acest inginer s-a răzgândit la câteva zile după ce a luat cele două, trei grajduri, și a cumpărat și pământul aferent, de data aceasta, însă, fără organizarea unei licitații publice la care legea obligă".

Peste câțiva ani, firma lui Danciu a vândut acest teren unei alte societăți comerciale, care, mai departe, a donat cele 3 ha către schitul de măicuțe din Lipnița. Actul de "donare cu titlu gratuit" către mănăstire a fost urmat de intabularea terenului, moment din care pământul "aflat în curtea Domnului" a devenit patrimoniu al Arhiepiscopiei Tomisului.

Sala de sport pe terenul bisericii

Gospodarul șef din Lipnița reclamă în clipa de față "perpetuarea unui furt, a unui act ilegal, de către oamenii Domnului". El susține că terenul este necesar administrației publice locale pentru construcția unei săli de sport, "dat fiind faptul că, deși suntem în 2007, cei 3.500 de oameni din Lipnița și cele șapte sate aferente nu beneficiază de vreun spațiu dedicat activităților sportive". Primarul Onescu este dispus chiar să facă un schimb de terenuri, donând Schitului Sf. Ioan Botezatorul alte 3 ha de teren, cu specificația că ar fi extravilan. Referitor la acest aspect, Onescu a ținut să menționeze: "Terenul care este acum al schitului este singurul teren intravilan pe care se poate construi sala de sport de care copiii și tinerii au atâta nevoie".

Dumnezeu cu mila

Poziția bisericii este, în acest caz, una rezervată. Onufria, Maica Stareță a Schitului din Lipnița susține că, deși a purtat câteva discuții cu primarul, nu este în măsură să decidă soarta terenului: "Pământul este acum, prin actul de donație de la începutul lui 2005, proprietate înscrisă în Patrimoniul Arhiepiscopiei Tomisului. Trebuie să se discute la nivel înalt, avem și noi un for tutelar, nu putem acționa de capul nostru", a declarat Maica Stareță. Totodată, Maica Onufria a ținut să specifice și că terenul nu ar fi putut fi intabulat în eventualitatea existenței unui litigiu.

Din curtea schitului, la Curtea de la Haga

Una dintre părțile implicate în procesul intentat de Consiliul Local Lipnița în 2004 este și inginerul Stelian Danciu, cel căruia i se aduce acuzația vânzării unui teren aflat în litigiu. Inginerul susține că atât actul cumpărării, în 1992, a terenului a fost unul legal, cât și cel al vânzării acestuia către societatea Cemaco. Mai mult decât atât, Danciu nu s-a sfiit să îl acuze pe primarul din Lipnița pentru o informare deficitară asupra subiectului: "Primarul nu are sorți de izbândă și, de fapt, tind să cred că, de fapt, nu are habar de ce și cum a fost cu exactitate. Nu îl las să ia pământul mănăstirii. Dacă e nevoie, ajung și la Curtea de la Haga!", a amenințat Danciu.