O bombă la 30 de secunde

Una dintre misiunile desfășurate de Rechinii Albi în teatrul de operații din Irak sunt tragerile de iluminare executate în sprijinul partenerilor de coaliție. La prima vedere, pare a fi o activitate obișnuită. Asta pot spune doar cei neinițiați în domeniu, pentru cei care execută acest gen de tragere, precizia este însă factorul determinant.

Artileriștii de la infanterie

Întunericul vine mai repede, aici, în Irak, decât în țară. Ceea ce, într-un anume fel, avantajează plutonul de aruncătoare co-mandat de locotenentul Gheorghiță Coman. Misiunea primită din partea statului major al batalionului precizează că subunitatea de aruncătoare, aflată în poziția de tragere de coordonate, începând cu o anumită oră, va executa o tragere de iluminare periodică.

Adunați lângă transportoarele pe care au dispuse aruncătoarele, artileriștii de la infanterie își fac ultimele verificări înaintea deplasării către poziția de tragere. Lângă ei, locțiitorul comandantului de companie, căpitanul Cătălin Anton, îi urmărește cu atenție cum se pregătesc pentru marș. Cu doi ani în urmă, în Afganistan, aflat la comanda unei subunității de același gen, a trăit aceleași momente pe care le trăiește actualul comandant de pluton.

Rând pe rând, transportoarele părăsesc locul de parcare. Primul transportor este condus de mecanicul conductor, plutonierul major Valentin Pruteanu. În dreapta lui se află comandantul de pluton, care ține legătura cu celelalte transportoare prin radio. Deplasarea se face cu viteza stabilită cu care se circulă prin Camp Adder și care este inscripționată pe panourile aflate la intersecții.

Se ajunge în raionul unde se va executa tragerea. Fiecare transportor își ocupă poziția de tragere. Aici, servanții de la fiecare piesă pun aruncătorul în poziția pentru luptă pe platforma mobilă a transportorului. Este pus în stație și goniometrul busolă cu ajutorul căruia se fac măsurători pe aruncătoare pentru îndreptarea acestora pe obiective.

La fiecare aruncător se pregătește muniția pentru tragere. Pe focoasele cu care sunt echipate bombele de aruncător se înregistrează gradațiunea corespunzătoare spargerii acestora pe traiectorie. Plutonierul Claudiu Macovei, ajutat de caporalul Marian Țipu - ochitor și caporalul Dionisie Manolache – încărcător, așează cu grijă bombele lângă aruncător. Pe rând, comandanții de aruncătoare raportează că sunt gata pentru tragere. Se așteaptă ora stabilită pentru deschiderea focului.

În noaptea irakiană se face lumină

În așteptarea comenzii, în vederea începerii tragerii, constănțenii ridică privirile către cerul întunecat al Irakului. Dintr-un transportor se face auzită o remarcă: "Aici și luna arată altfel, nu ca la noi, la Topraisar".

Acele ceasului comandantului de pluton indică ora stabilită pentru începerea misiunii de iluminare. Ofițerul transmite comanda în poziția de tragere pe care o încheie ordonând "O bombă la 30 de secunde. Foc!"

Bombele pleacă pe țeavă. În urma lor, flăcările puternice rezultate în urma arderii în-cărcăturii de azvârlire luminează pentru scurt timp pozițiile de tragere. Odată ajunse în punctul de spargere, focoasele inițiază încărcăturile și, dintr-o dată, în noaptea irakiană se face lumină. Pe sute de metri totul se vede ca în palmă timp de zeci de secunde. La 100 de metri deasupra solului luminile se sting instantaneu. Este măsura de protecție pe care artileriștii au luat-o în vederea protejării solului și evitării producerii aprinderii vegetației uscate din zonă.

Misiunea de iluminare se încheie. Aruncătoarele sunt puse în poziția de marș. Plutonul pornește în marș către Camp Dracula. Acolo unde, pentru încă cinci luni de zile, vor vedea noapte de noapte luna de pe cerul Irakului.

v v v

Material trimis redacției de maiorul George Pătrașcu, ofițerul de relații publice al Batalionului 341 Infanterie "Rechinii Albi".