Pirații somalezi amenință SUA și Franța cu răzbunarea

Fenomenul pirateriei din Golful Aden ar putea lua o altă turnură de acum înainte. Până de curând, pirații somalezi se limitau la capturarea navelor și echipajelor în vederea obținerii răscumpărării. Prizonierii nu aveau de suferit decât rigorile captivității, fiind foarte rare cazurile în care aceștia au fost uciși.

Reguli încălcate

Toată lumea respecta regulile "jocului". Pirații aveau grijă ca "marfa de schimb" (nava și marinarii ostateci) să nu pățească vreo stricăciune, iar armatorii și companiile de asigurări să plătească. Tocmai respectarea cu strictețe, de către toată lumea, a acestor reguli nescrise i-a încurajat pe pirații somalezi să transforme activitatea lor într-o industrie, care le-a adus venituri de circa 80 de milioane de dolari în 2008.

De câteva zile, regulile s-au schimbat, ca urmare a intervenției forțelor militare. Marina Statelor Unite a ucis trei pirați în operațiunea de eliberare a lui Richard Phillips, comandantul portcontainerului Maersk Alabama, care se afla în captivitate pe o barcă de salvare. La rândul său, un comando francez a eliminat doi pirați și l-a capturat pe cel de al treilea, în timpul intervenției pentru eliberarea yachtului Tanit și a ostatecilor de la bordul său.

Însetați de răzbunare

Pirații au reacționat imediat, afirmând că atacurile forțelor franceze și americane duc la escaladarea crizei din Golful Aden. Ei amenință că își vor răzbuna camarazii uciși și fac vinovate SUA și Franța de ceea ce se va întâmpla de acum înainte.

Briganzii au lansat avertismente în presa occidentală, amenințând cele două țări că, pe viitor, cetățenii lor căzuți în captivitate vor fi cu totul altfel tratați. Cu certitudine că guvernele de la Washington și Paris nu sunt intimidate de astfel de declarații, dar este sigur că rudele navigatorilor captivi și marinarii ce urmează să navigheze prin zona controlată de pirații somalezi au suficiente motive de îngrijorare.

Arme și informații

Marile puteri ale lumii se dovedesc a fi neputincioase în fața fenomenului pirateriei. Ani de zile l-au ignorat, lăsând armatorii să se descurce singuri. Aceștia n-au avut altă soluție decât să plătească răscumpărarea pentru eliberarea navelor, a mărfurilor și echipajelor. Banii obținuți de la armatori și atitudinea de indiferență a guvernelor lumii le-au permis piraților somalezi să se întărească și să-și extindă "afacerea". Astăzi, ei dispun de armament tot mai sofisticat (arme automate, aruncătoare de grenade și de rachete), de ambarcațiuni de mare viteză și de nave bază, de porturi de refugiu bine apărate, de un sistem de comunicare și de informare bine pus la punct. Acesta din urmă reprezintă, de altfel, punctul lor forte.

Briganzii au demonstrat că dispun de o rețea de informații sofisticată, care le permite să afle date despre nave, despre rutele și încărcătura lor. Astfel se explică faptul că micile lor ambarcațiuni pot intercepta și aborda navele comerciale la 400 – 500 mile de țărm. Nu este vorba doar de date obținute de pe Internet ori prin satelit, ci și de informații cumpărate de la funcționarii corupți din diferite porturi ale lumii. De asemenea, pirații mai dispun de strategii de negociere și de rețele de intermediari, astfel că pot încasa banii de răscumpărare fără surprize, în condiții sigure.

Monstruoasa organizație

Toate aceste elemente arată că shipping-ul din Golful Aden nu se confruntă cu câteva bande de pescari, transformați în pirați peste noapte, cum afirmă unii oficiali. Avem de a face cu o organizație monstruoasă, de mare amploare, bine structurată, complexă, care a transformat această activitate parazitară într-o afacere de mare anvergură. Iar aceasta este întreținută cu grijă și dezvoltată.

Ea a reușit să-și impună controlul în Golful Aden și să-l păstreze, în pofida flotelor de război care patrulează în zonă. Credeți că niște bande de pirați izolate ar fi fost capabile de o asemenea performanță? Ar fi putut ele să readucă în contemporaneitate, așa numitul mod de producție tributar, pe care istoria l-a mai întâlnit pe vremea năvălirilor barbare din Europa, de la sfârșitul primului mileniu și începutul celui de al doilea.

Omenirea sub șantaj

Marile puteri s-au trezit că nu mai pot face prea multe acum decât să plimbe pe Oceanul Indian, fără prea mare succes, vreo 25 de nave de război, să împartă sfaturi companiilor de shipping și, din când în când, să omoare sau să aresteze câțiva pirați. Mai multe nu pot face pentru că pirații au mijloace teribile de șantaj: în mâinile lor se află în permanență peste 200 de ostateci. Care guvern și-ar permite să le pună viața în pericol?

Un fenomen exploziv

În prezent, navele care traversează Golful Aden sunt sfătuite să circule la o distanță de cel puțin 600 de mile de coasta Somaliei.

Multe dintre navele care n-au ținut cont de acest sfat și s-au apropiat mai mult de țărm au fost interceptate de pirați la 300 – 400 de mile în larg.

De la începutul anului 2009 și până în prezent au fost atacate 74 de nave, în timp ce în întregul an 2008 au fost înregistrate 111 atacuri. Din cele 74 nave atacate, 15 au fost capturate. Astăzi, se mai află în mâinile piraților somalezi 13 nave cu 228 de navigatori ostateci, printre care și 10 români, pentru care se așteaptă răscumpărarea.