Acum că am văzut și eu, într-un mare final, "Saving Private Ryan", plus două filme cu Benicio Del Toro ("Things We Lost In The Fire" și "21 Grams") și "Rockandrolla"-ul lui Guy Ritchie, to wash away the pain, e timpul să ne întoarcem la cele mai "politically correct" premii Oscar din istorie.
"Slumdog Millionaire"... de ce? Au văzut americanii cât de rău e în India, s-au emoționat sau ce? Pe același raționament, să se dea un Oscar și știrilor de la ora 5. Un adevărat film prezintă un univers de care devii dependent, personaje pe care le placi sau le urăști. Ajungi să nu vrei să se mai termine filmul, pentru că nu concluzia este cea care te eliberează, ci simplul fapt că trăiești în acea lume. Am simțit asta uitându-mă la "Things We Lost In The Fire" (care are unele dintre cele mai frumoase cadre cu mâini, fețe și ochi din câte am tot văzut), "Forrest Gump", "The Wrestler", "Stalker" sau "Man on Fire" (doar câteva exemple). La Slumdog, abia așteptam să se termine filmul, să văd cine cu cine și cum, deși a fost mai mult decât previzibil totul. Nu zic că a fost un film slab, nu. Dar a fost mult prea "lăzărescian", ca să mai poată mișca ceva în mine.
DE CE NU "REVOLUTIONARY ROAD"? OMFG!!!!! Citind cronici de prin ziarele "bune", mai că mă apuca o furie demnă de paginile unui roman de Easton Ellis. Toate intelectualele de week-end s-au găsit să atace filmul lui Mendes, pe motiv că e prea "prea". Am eu o explicație pentru asta: exact aceeași dramă o trăiesc și ele și nu vor să recunoască faptul că filmul le-a răvășit complet mintea. Așa este, e firesc să negi cu vehemență, când ți se spune direct adevărul ĂLA. Și, deși este imposibil să fii obiectiv când vine vorba de cronica unui film, poate ar fi trebuit să își lase viața sexuală (sau lipsa ei) în altă parte. Personal, radiografia vieții de suburbie m-a dat pe spate. Felul în care s-a spart fundația cuplului Wheeler, în ciuda actului lor revoluționar, este un avertisment, o palmă dată peste fața instituției căsătoriei, o găleată cu apă rece aruncată peste visele gen Slumdog. Deci, Revolutionary Road merita 100 de Oscaruri. Iar Kate Winslet trebuia să ia Oscarul pentru rolul interpretat. Numai pentru scena micului dejun de la final ar fi trebuit să ia un premiu special. E bine că a luat totuși un Oscar pentru "The Reader". Și e bine că nu a luat "The Reader" un Oscar. Ar fi fost mult prea evident totul. Parafrazându-l pe Monty Brogan, din "A 25-a oră", holocaustul s-a terminat acum 60 de ani, GET OVER IT!
Trebuie să amintim însă și de Meryll Streep, cu rolul din "Doubt". Nu sunt multe de zis, Streep este o adevărată "powerhouse", varianta feminină a lui Jack Nicholson. Joacă atât de precis, atât de perfect, încât e greu să mai poți comenta ceva. E cazul să vină un premiu pentru întreaga carieră, dacă nu s-a întâmplat deja asta, nu știu sigur.
Apoi, Sean Penn, Milk. Parcă e iar rost de corectitudine exagerată și toleranță pe față. La fel de penibil ca și actele de caritate mediatizate. Nu era cazul. Filmul a fost extrem de bun. Gus Van Sant e un regizor de geniu, fără niciun dubiu. Iar Sean Penn este un actor la fel de genial. Dar Mickey Rourke în "The Wrestler" a fost mai bun. Vorba aceea, any other year... Two thumbs up pentru Rourke. Oricum are Oscarul publicului, cel neoficial, mai mult ca sigur.
Nu în ultimul rând, Heath Ledger, the Joker, "The Dark Knight". Gradul ridicat de implicare al australianului este demn de apreciat. S-a închis într-o cameră de hotel sute de ore, doar ca să se metamorfozeze complet. Poate nebunia personajului l-a împins și la supradoză. Îmi vine greu să cred că a fost un simplu accident. "A, uite 50 de somnifere, să iau și eu unul. Ooops, le-am luat pe toate. Ghinion". Dar dacă s-au dat Oscaruri pentru clase defavorizate, minorități sexuale și rase opresate, de ce s-a dat un Oscar pentru supradoză? Role models, baby! E doar un gând, Ledger și-a dovedit clar talentul iar Joker-ul său este bun de... premiat. În orice caz, e bine totuși că nu premiile fac distincția. Film de Oscar, rol de Oscar, decor de Oscar, muzică de Oscar. Nu înseamnă nimic. As the song goes, feeling good was good enough for me.
Aaa, și să nu uit. Fuckin’ Wall-E, lad!!! Disney Pixar, tot respectul!!!