Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în alte cinci procese în care reclamanții s-au plâns că le-a fost încălcat dreptul la proprietate prin vânzarea de către stat către foștii chiriași a imobilelor pe care le redobândiseră prin hotărâri judecătorești definitive.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat joi, 11 octombrie, în cauzele "Dragoș împotriva României", "Fischer împotriva României", "Mușat împotriva României", "Pușcaș împotriva României" și "Szekely împotriva României", constatând, în toate cele cinci cauze, încălcarea articolului 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a informat sâmbătă Ministerul Afacerilor Externe. În plus, în cauza Pușcaș împotriva României, Curtea a reținut și încălcarea articolului 6 din Convenție, din cauza nerespectării principiului securității raporturilor juridice, iar în cauza Fisher împotriva României și încălcarea articolului 6 din Convenție, în ceea ce privește principiul echității procedurii, precum și cel al duratei rezonabile a procedurii.
În fapt, reclamanții s-au plâns de încălcarea dreptului lor de proprietate, ca urmare a vânzării de către stat a imobilelor către foștii chiriași, deși, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, reclamanții redobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză. Totodată, în cauzele "Pușcaș împotriva României" și "Fischer împotriva României", reclamanții s-au plâns și de încălcarea articolului 6 din Convenție, în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare prin care au fost desființate hotărâri judecătorești care le erau favorabile, iar în cauza "Fischer împotriva României", suplimentar, de încălcarea articolului 6 din Convenție, din cauza duratei excesive a procedurii.
Curtea Europeană a considerat că situația de fapt din aceste cauze este similară celei din cauzele "Străin și alții împotriva României" și "Păduraru împotriva României", cauze în care Curtea a apreciat că vânzarea de către stat a bunurilor reclamanților către terți, vânzare anterioară confirmării definitive în justiție a dreptului de proprietate al reclamanților, reprezintă o încălcare a dreptului prevăzut de articolul 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție. Curtea a reținut că vânzarea bunurilor reclamanților i-a împiedicat să-și exercite dreptul de proprietate și că nicio despăgubire nu le-a fost acordată pentru această privare de proprietate.
În consecință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat statul român la restituirea către reclamanți a imobilelor litigioase sau la plata, către aceștia, a unor sume variind între 55.000 euro și 350.000 euro, cu titlu de daune materiale. De asemenea Curtea a dispus și plata sumelor de 5.000 euro în cauzele "Fischer împotriva României", "Mușat împotriva României", "Szekely împotriva României" și a sumei de 700 euro, în cauza "Pușcaș împotriva României", cu titlu de prejudiciu moral, iar în cauzele Pușcaș și Fischer împotriva României, a decis plata suplimentară a sumelor de 400 euro și 200 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în alte cinci procese în care reclamanții s-au plâns că le-a fost încălcat dreptul la proprietate prin vânzarea de către stat către foștii chiriași a imobilelor pe care le redobândiseră prin hotărâri judecătorești definitive.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat joi, 11 octombrie, în cauzele "Dragoș împotriva României", "Fischer împotriva României", "Mușat împotriva României", "Pușcaș împotriva României" și "Szekely împotriva României", constatând, în toate cele cinci cauze, încălcarea articolului 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a informat sâmbătă Ministerul Afacerilor Externe. În plus, în cauza Pușcaș împotriva României, Curtea a reținut și încălcarea articolului 6 din Convenție, din cauza nerespectării principiului securității raporturilor juridice, iar în cauza Fisher împotriva României și încălcarea articolului 6 din Convenție, în ceea ce privește principiul echității procedurii, precum și cel al duratei rezonabile a procedurii.
În fapt, reclamanții s-au plâns de încălcarea dreptului lor de proprietate, ca urmare a vânzării de către stat a imobilelor către foștii chiriași, deși, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, reclamanții redobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză. Totodată, în cauzele "Pușcaș împotriva României" și "Fischer împotriva României", reclamanții s-au plâns și de încălcarea articolului 6 din Convenție, în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare prin care au fost desființate hotărâri judecătorești care le erau favorabile, iar în cauza "Fischer împotriva României", suplimentar, de încălcarea articolului 6 din Convenție, din cauza duratei excesive a procedurii.
Curtea Europeană a considerat că situația de fapt din aceste cauze este similară celei din cauzele "Străin și alții împotriva României" și "Păduraru împotriva României", cauze în care Curtea a apreciat că vânzarea de către stat a bunurilor reclamanților către terți, vânzare anterioară confirmării definitive în justiție a dreptului de proprietate al reclamanților, reprezintă o încălcare a dreptului prevăzut de articolul 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție. Curtea a reținut că vânzarea bunurilor reclamanților i-a împiedicat să-și exercite dreptul de proprietate și că nicio despăgubire nu le-a fost acordată pentru această privare de proprietate.
În consecință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat statul român la restituirea către reclamanți a imobilelor litigioase sau la plata, către aceștia, a unor sume variind între 55.000 euro și 350.000 euro, cu titlu de daune materiale. De asemenea Curtea a dispus și plata sumelor de 5.000 euro în cauzele "Fischer împotriva României", "Mușat împotriva României", "Szekely împotriva României" și a sumei de 700 euro, în cauza "Pușcaș împotriva României", cu titlu de prejudiciu moral, iar în cauzele Pușcaș și Fischer împotriva României, a decis plata suplimentară a sumelor de 400 euro și 200 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată.