Se vede luminița de la capătul crizei economice

Economia mondială suferă de reflexul broaștei țestoase: se contractă brusc când simte o amenințare și revine cu greu la creștere și dezvoltare.

Lecția istoriei

Aceasta este lecția dată de toate turbulențe economice din secolele XX și XXI: criza generală din 1929 - 1933, crizele petroliere din anii ´70, ´80, ´90 și după 2000, criza economico - financiară din Orientul Îndepăr-tat, de la finele anilor ´90, care a dus la prăbușirea imperiului Daewoo, criza shipping-ului mondial de la sfârșitul secolului XX, care a contribuit în mare măsură la dispariția flotei românești etc.

Evoluția crizei mondiale actuale nu diferă – în partea de debut - de modelul general. La mijlocul anului 2008, când s-a aflat că America financiar - bancară este bolnavă, totul în lume s-a contractat: piețele de credit și de capital, consumul, investițiile, producția, prețurile, locurile de muncă. Toate roțile mecanismului economic și-au încetinit activitatea, până la limita de jos a asigurării funcțiilor sale vitale.

Există totuși o deosebire față multe alte crize din istorie. De această dată, organismele internaționale, marile puteri, guvernele statelor lumii au avut o intervenție mai rapidă și mai eficientă decât oricând, demonstrând că au învățat lecțiile istoriei. N-au lăsat să se dezvolte până la capăt criza, să producă efecte ireparabile, precum crahul sistemelor bancare, falimentul marilor industrii, pierderea economiilor populației, creșterea șomajului până la cota exploziei sociale.

Infuzia de trilioane de dolari și de euro în venele economiei globale, punerea în mișcare a investițiilor de stat, ușurarea poverii fiscale și creșterea protecției celor nevoiași au stopat la timp adâncirea crizei.

Pe de altă parte, intervenționismul de stat a făcut să renască încrederea întreprinzătorilor că poate fi depășită criza, că piețele pot fi repuse în funcțiune, că pot fi reluate planurile de dezvoltare, investițiile.

Începe dezghețul

Schimbarea de tonus a economiei mondiale se simte în cotațiile piețelor de capital și de mărfuri, în reluarea creditării, în datele statisticilor oficiale.

Japonia este cea de a doua mare putere economică a lumii. În martie 2009, comparativ cu luna februarie, producția sa industrială a înregistrat o creștere de 1,6%. După șase luni de dramatic declin, este pentru prima oară când sensul dinamicii economice se schimbă.

Creșterea întrece până și așteptările optimiștilor incurabili. Ea este apreciată ca un semnal că deteriorarea producției și a exporturilor este pe sfârșite. Un studiu guvernamental realizat în rândul oamenilor de afaceri niponi arată că ei se așteaptă ca producția industrială să crească cu 4,3% în aprilie și 6,1% în mai 2009.

Uniunea Europeană dă semne că se apropie dezghețul economiei. Primii "ghiocei" au ieșit la lumină din omătul crizei. În martie 2009, balanța comercială a UE, în raporturile sale cu restul lumii, a înregistrat un excedent de 0,4 miliarde euro, comparativ cu un deficit de 2,3 miliarde euro în martie 2008 și un deficit de 1 miliard de euro în februarie 2009. În martie anul curent, comparativ cu luna trecută, exporturile UE au crescut cu 1,4%, iar importurile cu 0,6%.

Economia comunitară a avut parte de o scădere a inflației anuale la nivelul lunii aprilie 2009, la cota de 1,2%. În luna precedentă, inflația fusese de 1,3%, iar în aprilie 2008, de 3,6%.

De asemenea, declinul industriei europene a încetinit. În martie 2009, comparativ cu luna precedentă, volumul producției a fost mai mic cu 1,9%. În februarie, față de ianu-arie, producția industrială scăzuse cu 2,2%.

Statistica optimismului

Țara noastră se înscrie în tendința generală de optimism economic. Nici nu se putea altfel. Cum criza sa este de import, sfârșitul acesteia și relansarea economică sunt tot de import. Când băncile străine și multinaționalele se pun pe treabă, intră "în priză" și filialele lor din România. Încep să miște piețele de externe? Se mișcă și comerțul exterior românesc.

La impulsul extern, trebuie adăugați stimulii pozitivi interni: măsurile anti-criză adoptate de Guvernul Boc, politica antiinflaționistă și de stabilizare a cursului de schimb a monedei naționale, dusă de Banca Națională, împrumutul de circa 20 de miliarde de euro luat de la FMI, UE și alte entități. Primele rezultate favorabile au început să se vadă. Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în trimestrul IV 2008, produsul intern brut s-a diminuat cu 3,4% față de trimestrul III. În primul trimestru al acestui an, căderea s-a domolit. PIB a scăzut doar cu 2,6% față de trimestrul precedent.

S-a temperat și deprecierea exporturilor. Comparativ cu aceeași lună a anului anterior, volumul exporturilor exprimat în euro, a scăzut astfel: ianuarie - 24,3%, februarie - 27,7%, martie - 6,9%.

Pe această bază, deficitul comercial FOB-CIF în trimestrul I 2009 a fost de 1.995,7 milioane euro, cu 3.102 milioane euro mai mic decât în trimestrul I 2008.

Sectorul construcțiilor a marcat un surprinzător salt de 4,4% al volumului lucrărilor în primul trimestru al anului 2009, comparativ cu perioada similară a anului precedent, evoluție datorată clădirilor rezidențiale. Lucrările de construcții noi au avut chiar o creștere superioară, de 9,2%.

La rândul ei, inflația s-a calmat de la o lună la alta. Creșterea indicelui prețurilor a fost următoarea: ianuarie - 1,24%, februarie - 0,88%, martie - 0,50%, aprilie - 0,27%.

Trebuie remarcat că aceste evoluții au avut loc pe fondul întăririi monedei naționale în raport cu principalele valute și a consolidării cursului de schimb favorabil.

Semnalele pozitive din mersul economiei s-au reflectat în plan social. Câștigul salarial mediu nominal net a înregistrat o evoluție ascendentă, atingând următoarele niveluri: ianuarie - 1.355 lei, februarie - 1.358 lei, martie - 1.402 lei. În același timp, potrivit statisticii oficiale, ca urmare a temperării creșterii prețurilor, a sporit puterea de cumpărare a salariilor. Indicele câștigului sa-larial real este calculat ca raport între indicele câștigului salarial nominal net și indicele prețurilor de consum. El arată în ce măsură creșterea nivelului salarial acoperă creșterea prețurilor din luna respectivă. În ianuarie, creșterea salariilor acoperea numai 89,9% din cea a prețurilor, în februarie – 99,3%, iar în martie, a devan-

sat-o, acoperind-o în proporție de 102,7%.

***

Până când vom putea spune "Gata, am scăpat de criză!", va mai curge apă pe Dâmbovița. Previziunile noastre, dar nu numai, arată că economia românească se va înscrie cu mai toate componentele sale pe o pantă ușor ascendentă, de la mijlocul anului 2009.