Două seisme puternice, de 7,2 și 7,5 grade, au lovit nordul Venezuelei la interval de numai o oră. Specialiștii spun că regiunea acumulase tensiuni tectonice timp de peste 100 de ani, iar ceea ce s-a întâmplat miercuri era, din punct de vedere geologic, inevitabil.
Pământul nu a oferit niciun răgaz. În puțin de o oră, nordul Venezuelei a fost lovit de un fenomen rar și spectaculos pentru comunitatea științifică: un „dublet seismic”, adică două cutremure majore produse într-un interval foarte scurt de timp.
Armand Goșu: „Argumentul că Eugen Tomac este apropiat Ucraina și Republica Moldova nu convinge".
Primul seism a avut magnitudinea de 7,2, iar al doilea, și mai puternic, a ajuns la 7,5, potrivit datelor preliminare ale Serviciului Geologic al Statelor Unite (USGS). Pentru milioane de venezueleni, cele două mișcări tectonice au însemnat panică, evacuări și imagini de coșmar. Pentru seismologi, ele reprezintă însă rezultatul firesc al unor procese geologice care se desfășoară de sute și chiar milioane de ani.
Unul dintre elementele care au amplificat efectele cutremurelor a fost adâncimea redusă la care s-au produs. Rupturile tectonice au avut loc la doar 10-20 de kilometri sub suprafață, ceea ce a făcut ca undele seismice să fie resimțite cu o intensitate deosebită în zone dens populate, precum Caracas.
Gina Paola Villalobos Escobar, inginer constructor și seismolog la Universitatea Autonomă din Tamaulipas, explică faptul că evenimentul nu poate fi considerat neobișnuit. Din contră, în logica timpului geologic, el era de așteptat.
„Problema nu este în subsol, ci la suprafață”, avertizează cercetătoarea, referindu-se la vulnerabilitatea clădirilor și la normele de construcție învechite existente în multe orașe latino-americane.
Pentru a explica mecanismul unui cutremur, specialista recurge la o comparație simplă.
„Imaginați-vă o spaghetă crudă pe care îl îndoiți încet. Se deformează treptat, fără să se rupă imediat. Tensiunea continuă să se acumuleze până când, brusc, se aude un pocnet și spagheta se fracturează. Exact așa se produce și un cutremur", spune Villalobos.
În nordul Venezuelei, placa tectonică sud-americană și placa Caraibelor se împing reciproc de milioane de ani. Frecarea dintre ele este invizibilă pentru oameni, însă generează acumulări uriașe de energie. Când rezistența rocilor este depășită, energia stocată se eliberează violent sub forma undelor seismice.
Potrivit specialistei, cei 126 de ani trecuți de la ultimul mare seism produs în această zonă, în anul 1900, reprezintă o perioadă infimă la scară geologică.
Dubletul seismic
„Nu putem măsura timpul geologic cu instrumentele timpului uman. Fiecare falie are propriul ritm. Există regiuni unde cutremurele mari apar la fiecare 15 sau 20 de ani și altele unde energia se acumulează timp de un secol înainte să fie eliberată", explică cercetătoarea.
Ceea ce a surprins însă populația a fost faptul că al doilea seism a fost mai puternic decât primul. Fenomenul poartă numele de „dublet seismic” și este mult mai rar decât scenariul clasic în care un cutremur major este urmat doar de replici mai slabe.
„Nu există o explicație unică și nici o metodă prin care să putem anticipa exact când se produce un astfel de fenomen. Uneori energia se eliberează într-un singur punct, alteori în două segmente diferite ale aceleiași falii", precizează Villalobos.
Pentru a ilustra situația, seismologul folosește o nouă comparație.
„Este ca atunci când cazi și îți răsucești glezna. Uneori se fracturează un singur os, alteori impactul este atât de puternic încât apar rupturi în mai multe locuri. La fel se întâmplă și cu faliile tectonice. Primul cutremur destabilizează zone care erau deja aproape de punctul critic, iar acestea cedează la scurt timp după aceea."
În opinia experților, nordul Venezuelei se afla deja într-o stare de maturitate seismică avansată, iar primul seism a funcționat ca un declanșator pentru cel de-al doilea.
„Cutremurele nu ucid oameni, clădirile o fac“
Pericolul nu a trecut însă. În perioada următoare, regiunea va continua să fie afectată de replici, pe măsură ce scoarța terestră încearcă să își găsească un nou echilibru după deformările produse în profunzime.
Pentru autorități, provocarea cea mai mare nu este reprezentată de mișcarea pământului în sine, ci de vulnerabilitatea infrastructurii.
„Cutremurele nu ucid oameni. Dacă un seism de 7,5 grade te surprinde pe un teren deschis, probabil vei fi aruncat la pământ, dar șansele să îți pierzi viața sunt reduse. Pericolul real vine de la clădirile care nu respectă normele antiseismice și care se prăbușesc peste oameni", subliniază Villalobos.
Într-o țară deja afectată de ani de criză economică și subinvestiții în infrastructură, avertismentul specialiștilor capătă o greutate și mai mare. Pentru Venezuela, drama de miercuri nu este doar o lecție despre forța naturii, ci și despre prețul vulnerabilităților acumulate în timp.