Somat de cămătari, vrea să-și vândă un rinichi

Victor Mărginașu, în vârstă de 31 de ani, s-a născut într-un sat din Moldova. În vara anului 2001 a venit în Constanța, prestând diverse munci necalificate la un hotel de pe litoral. Pentru că a reușit să câștige încrederea și simpatia șefului său, acesta i-a oferit de lucru și în extrasezon.

În primăvara anului 2003 s-a căsătorit cu o constănțeancă, iar o vreme a locuit cu soția și fiul său, în vârstă de un an și nouă luni, în apartamentul socrilor săi, "niște oameni așa de cumsecade, cum părinții mei n-au fost niciodată cu mine, pe care-i respect din tot sufletul".

Crescut într-o familie cu venituri foarte modeste, departe de copilăria creionată în povești, nu prea are amintiri plăcute din această perioadă a vieții, mai cu seamă că tatăl său îl bătea cu o cruzime pe care n-o s-o înțeleagă niciodată. "Este adevărat că nici eu nu eram ușă de biserică, dar nici să-ți bați copilul ca pe fasole pentru orice nu este corect pentru un tată. Cel mai rău a fost după ce a murit mama".

A vrut să aibă o casă a lui

"Un vecin care tot venea în vizită pe la socrii mei îi tachina că s-au căptușit cu mine, un coate goale. Îmi aduc aminte când a venit prima dată să ne vadă băiețelul că l-a căinat și mai tare pe socrul meu. Atunci am simțit că m-a lovit cu un pumnal în inimă. Dar el nu făcea altceva decât să-și pregătească terenul pentru planul ce-l avea în cap. M-a luat mai pe ocolite și mi-a spus că are el un cumnat care are o căsuță mai modestă în Lumina, în care nu stă nimeni și că pot să mă mut acolo pe gratis. Și socrii mei au fost de acord, mai ales că într-un apartament cu două camere, nedecomandat, stăteam cu toții ca sardelele. O perioadă a fost foarte bine, făceam naveta la Constanța, iar soția avea grijă de copil și de grădină.

Necazul a venit pe capul meu chiar în noaptea de Revelion din 2006, când proprietarul casei ne-a cerut să ne mutăm în cel mult trei luni, că vrea să-și vândă casa. Tare am fi vrut s-o cumpăr eu, dar cu ce bani? Atunci a intrat pe fir iar vecinul socrilor mei, despre care habar n-aveam că face cămătărie, care s-a oferit să-mi împrumute banii de avans (80 de milioane de lei vechi), dar ne-a cerut să girăm cu casa socrilor mei. Ei au fost de acord și am făcut contractul. La nici patru luni după asta, socrul meu a făcut un accident vascular, iar acum este la pat. Nu mai muncește și nu mai am cu ce să-mi plătesc împrumutul și rata la proprietarul casei. Atâta a așteptat cămătarul, care ne amenință că o să-l scoată în stradă pe socrul meu, cu pat cu tot, și o să ne evacueze și pe noi din căsuță.

În aceste momente grele mi-a venit ideea să-mi vând un rinichi. Mi-am făcut toate analizele medicale și sunt sănătos tun. Tot ce îmi doresc este să nu fiu escrocat în această încercare. Un vecin mi-a recomandat să vă cer dumneavoastră ajutorul, ca să aflu cum să procedez ca să-mi vând rinichiul. Vă mulțumesc și vă rog să mă iertați pentru îndrăzneală".

Legea interzice tranzacțiile cu organe

Nu numai vânzarea de organe, în scopul obținerii unor foloase materiale, este interzisă prin lege, ci și transplantul de organe între persoane care nu îndeplinesc condițiile de rudenie. În ideea de a anihila acțiunile unor posibile rețele care fac trafic de organe, legiuitorul a hotărât că prelevarea de organe, țesuturi și celule de origine umană de la donatorul în viață să se facă numai în anumite condiții și doar în scop terapeutic.

Din păcate, mizând pe deznădejdea oamenilor și nu neapărat pe credulitatea acestora (se cunosc cazuri de oameni de afaceri care, având nevoie de finanțare urgentă, au apelat la cămătari, suportând consecințe dintre cele mai dramatice), cămătari cu experiență continuă să facă victime. Iar cazul prezentat mai sus dovedește că și în ziua de astăzi cămătăria concurează eficient băncile, fără ca… protectorii lor să fie pedepsiți.