Televizorul a devenit baby sitter electronic

Meseria de părinte este cea mai importantă din câte avem în viață și totuși foarte puțini suntem instruiți pentru ea. Avem impresia că știm din naștere cum se cresc copiii, ne spune psihologul Ana Maria Nedelcu. În realitate, nu este tocmai așa. Rezultatele unei proaste educații se văd cu ochiul liber: copii care nu știu să se comporte, alintați, care se integrează greu într-o colectivitate.

Ne este mai ușor să-i lăsăm pe cei mici în fața televizorului și noi să ne vedem de ale noastre. "TV - MANIA - un subiect care ne dă tuturor părinților dureri de cap. Televiziunea poate fi seducătoare pentru adulți, dar este de două ori mai seducătoare pentru copii. Aprindeți televizorul și-i veți vedea cum fac ochii cât cepele, privindu-l nătâng. Nu se mai joacă. Nu mai stau de vorbă. Nu mai fac altceva decât să se holbeze la ecran, urmărind desene animate stupide, reclame pentru «jucăria anului» sau filmul pe care l-au mai văzut de zece ori. E și mai rău când dau peste un program destinat într-o asemenea măsură adulților, încât și dumneavoastră ajungeți să roșiți", ne spune psihologul.

Singurul lucru bun este că, atunci când se uită la televizor, fac liniște - o liniște binecuvântată, atât de rară că devenim tentați să folosim televizorul pe post de baby-sitter electronic, mult mai des decât suntem dispuși să recunoaștem.

Televizorul și nu familia a devenit centrul universului

Sunteți îngrijorați că se uită prea mult la televizor și se ocupă prea puțin de lucruri mai creative, cum ar fi cititul sau desenatul. De asemenea, vă neliniștește mesajul reclamelor în mrejele căruia cad atât de ușor. V-ar plăcea să controlați emisiunile pe care le urmăresc, dar cum ați putea să reglementați o activitate în care vă complaceți chiar dumneavoastră? Ca în multe alte case, televizorul, și nu familia, a devenit centrul universului.

Învățați-i pe copiii mai mari de ce la unele programe e bine să se uite și la altele nu. Apoi hotărâți împreună cât și ce ar trebui să privească. Pentru copiii mai mici, sub cinci ani, limitați și controlați timpul petrecut în fața televizorului.

Sfaturi practice

Nu lăsați televizorul deschis toată ziua, mai ales dacă nu se uită nimeni. Altfel, va deveni omniprezent, ca un tapet foarte țipător. Transformați uitatul la televizor într-un moment special.

Răsfoiți programul TV împreună cu copiii și folosiți un marker pentru a însemna acele emisiuni pe care hotărâți cu toții să le vedeți. Închideți televizorul îndată ce emisiunea s-a sfârșit.

Calea cea mai bună de a combate violența de la televizor este să le asigurați copiilor un cămin unde domnește dragostea și nu există abuzuri fizice sau verbale. N-ar fi rău să îi încurajați să scrie posturilor TV pentru a protesta, dacă e cazul, împotriva excesului de violență.

Programați diferite activități de familie interesante, fără televizor. Asta înseamnă ceva mai mult decât să răsfoiți împreună niște reviste sau să jucați Monopoly.

Ce facem cu violența de la TV?

Primul impuls al părintelui este să suprime, pur și simplu, canalele cu emisiuni violente sau în care se vorbește despre sex. Din punctul de vedere al psihologului, asta e și bine și rău. Vă ajută, bineînțeles, să controlați mai bine emisiunile la care se uită copiii. Dar ați vrea, totodată, să-i învățați să facă diferența dintre emisiunile bune și cele proaste, ați vrea să capete discernământ. În plus, pot vedea astfel de lucruri în alte părți.

Uitați-vă la televizor împreună cu copiii. Învățați-i cum să privească imaginile violente, punându-le întrebări de genul: "Crezi că e frumos ce și-au făcut unul altuia?", "Cum altfel și-ar fi putut rezolva problema?", "Chiar crezi că oamenii care se lovesc în halul ăsta pot scăpa nepedepsiți?", "De ce crezi că în toate filmele astea sunt oameni cu arme?".