Oamenii percep circa 10.000 de mirosuri, iar pierderea simțului are mai multe cauze. Informația olfactivă este transmisă prin nervul olfactiv și de aici către creier, unde se formează senzația olfactivă.
Tulburările de miros înseamnă o perturbare a olfacției și are două forme. "Cea mai frecventă este hiposmia care poate să evolueze până la anosmie, formă severă ce implică pierderea mirosului", a explicat dr. Victor Loghin, medic primar ORL-ist.
Hiposmia poate surveni în cadru acut sau în cadru cronic. "În cadru acut poate să apară după o viroză de căi aeriene superioare, când virusul incriminat în afecțiune produce edem și afectarea terminațiilor nervoase", a adăugat medicul ORL-ist. Acest tip de hiposmie se rezolvă spontan, cu tratament banal și vitaminoterapie.
Potrivit dr. Victor Loghin, dacă hiposmia acută persistă mai mult de 45 - 60 de zile se intră în faza cronică și există posibilitatea ca pacientul să rămână cu urmări temporare sau definitive.
Tulburările de miros apar și atunci când intervine distrugerea lentă și cronică a terminațiilor nervoase din nas în urma expunerii cronice la substanțe cronice cum sunt vopselele, amoniacul, gazele toxice.
"Tulburarea de miros apare și în contextul bolilor neurologice, când apare hiposmia cronică și ireductibilă", a încheiat medicul.
Alți factori care favorizează apariția tulburărilor de miros sunt aerul condiționat și fumul de țigară.
Conform unor studii de specialitate, s-a dovedit că tulburările de miros sunt mai frecvente la orașe decât în mediul rural.
Tulburările de miros pot deveni extrem de periculoase în cazul unor eventuale pierderi de gaze sau în cazul apariției fumului provocat de incendii.
În medicină se întâlnesc și alte tipuri de tulburări ale mirosului cum ar fi hiperosmia - perceperea exagerată a mirosurilor sau halucinațiile olfactive - perceperea unui miros fără să existe stimul olfactiv.