Un pic de atenție: e ziua lui Eminescu!

Pe 15 ianuarie, în fiecare an, elevi aliniați doi câte doi, în frunte cu doamna învățătoare sau profa de română, fac pelerinaj la statuia lui Eminescu. Apoi se revine în clasă, unde elevii citesc cu patos comentarii stufoase despre opera sa, în timp ce colegii fac bărcuțe din hârtie pe sub bancă sau se joacă la telefonul mobil. Urmează un scurt moment poetic, și, astfel, profesorii au mai bifat în agendă organizarea unei activități culturale. Care, evident, dă bine la portofoliu.

Acesta este Eminescu, cel din școală; din nefericire, sunt ani buni în care școala a făcut mari deservicii operei eminesciene prin încremenirea unei singure viziuni, în clișeu - "Luceafărul poeziei românești", "Cel mai mare scriitor al neamului" sau "Poetul universal Eminescu".

Eminescu a rămas un scriitor de manual, și acest lucru mi se întărește în minte din ce în ce mai mult în fiecare an, pe 15 ianuarie. Ziua în care niciun muzeu, bibliotecă, chiar și teatre, uniuni ale scriitorilor - că, vorba aceea, de critici nu ducem lipsă, sau de creatori care să aducă în fața tinerei generații un Eminescu mai actual, inedit - nu fac nimic; lipsesc activități profesionist organizate, lăsându-se totul pe umerii învățătorilor și profesorilor care se chinuie cu o generație care deja nu-l mai consideră pe Eminescu cool.

Dar nimeni nu s-a mai încumetat la Constanța să facă o dezbatere avizată, care să pună în lumină și zonele de umbră ale unei opere excepționale și care să atingă și subiectele tabu - cum ar fi cel al antisemitismului, al conservatorismului sau al naționalismului exacerbat al poetului.

Astăzi, îl sărbătorim pe Eminescu cel tocit cu de-a sila pentru teste naționale sau bac. Ce face toată societatea contemporană pentru a-l determina pe tânăr să citească "Sărmanul Dionis"? Foarte timizi pașii pentru a arăta tinerilor că Eminescu poate fi actualizat de orice generație. Astăzi, se puteau organiza expoziții cu lucrări inspirate din opera sa, spectacole cu actori profesioniști, scriitorii ar fi trebuit să ia de mână elevii și să-i ducă la bibliotecă pentru a le arăta manuscrise, studenții ar fi trebuit provocați la discuții, ar fi trebuit expuse cu mare mândrie scrisorile lui Eminescu scrise din Chiustenge (Constanța) din mansarda "Hôtelui d’Angleterre"…

Conform unei cercetări realizate la cererea Consiliului Național al Audiovizualului, printre 2.200 de tineri cu vârste între 7 și 18 ani, modelele generației sunt maneliștii și vedete de televiziune. Mihai Eminescu a fost menționat de numai 1% dintre ei. Dar e poetul național. Poate, dacă i-ar fi ascultat acu’ hăt ani pe actorii Ică Cojocaru și Nina Udrescu recitând și interpretând fiecare vers eminescian, așezați pe scândura rece a scenei, cât mai aproape de publicul tânăr, poate ar fi rămas cu ceva în minte. Dar realitatea este alta: "Când spui Eminescu nu îmi vin în minte decât comentariile alea mari și interminabile", - este răspunsul unui tânăr de 18 ani - cu o zi înaintea aniversării poetului.