A reușit să atragă atenția irlandezilor asupra României

Angela Ferecatu din Cernavodă, a imigrat în Irlanda în anul 2001. Pictează cu pasiune, cântă romanțe și melodii populare românești, iar presa irlandeză, dar și politicienii, au remarcat-o pentru dăruirea cu care promovează România. În anul 2004, cu ocazia aniversării Zilei Naționale a României, ea a reușit să aducă pe o mare scenă din Dublin două voci inconfundabile ale muzicii populare românești: Sofia Vicoveanca și Ionela Prodan, spre încântarea publicului irlandez, care le-a aplaudat la scenă deschisă.

Se spune că până și persoanele cele mai pretențioase se îndrăgostesc, la prima vedere, de frumusețile Irlandei (a cărei economie de piață funcțională a atras un mare număr de români, impresionați de standardul ridicat de viață al irlandezilor), dar și de oamenii acestei țări, care, indiferent de starea psihică pe care o au la un moment dat, nu-și permit să transmită propriile probleme celor din jur.

Aceste principii îi ajută să fie mereu zâmbitori, politicoși, cu poftă de viață, dar și să le dea imigranților senzația că nu au motive să se simtă străini într-o țară care nu este a lor. Toate aceste lu-cruri au ajutat-o pe cernavodeancă să trăiască cu plăcere atât de departe de locurile natale, din anul 2001.

Dorește să promoveze România prin turism

Unul dintre visele Angelei Ferecatu este acela de a deschide, în Irlanda, o agenție de turism, motiv pentru care a urmat și cursuri de business, pentru a face lucrurile ca la carte: "După ce voi termina cursurile, voi fi susținută financiar de statul irlandez pentru a deschide o firmă de turism. Îmi doresc enorm să pot promova România, să-i pot convinge pe irlandezi să vadă toate frumusețile țării noastre, căci merită efortul cu prisosință".

A știut să promoveze și folclorul românesc

Fire sensibillă, Angelei Ferecatu i-a fost hărăzit nu doar talentul pentru pictură, ci și cel pentru muzică, mai cu seamă pentru cea populară, al cărei mesager a și reușit să fie în țara de adopție. Astfel, în anul 2004, la aniversarea Zilei Naționale a României, a reușit să le aducă pe o scenă din capitala țării, Dublin, pe celebrele Sofia Vicoveanca și Ionela Prodan, alături de care a cântat și ea. "Toată sala a fost în picioare și ne-a aplaudat minute în șir, căci muzica populară românească le-a uns sufletele. Îmi doresc să repet asemenea experiențe și pe viitor, pentru că talentele românești merită cunoscute în toată lumea".

Cum e mama și copilul!

Atunci când vorbește despre fiul său, Bogdan Mihail Savu, i se umezesc ochii de emoție. Are și cu ce se mândri: student la Facultatea de Management din Dublin, el muncește, în paralel, la o fabrică de mecanică fină. Oricât de impresionat ar fi de nivelul de trai din Irlanda, este hotărât să revină în România, pentru că adoră tradițiile neamului nostru. "Ne este dor la amândoi de țară, până și de trotuarele din Cernavodă, și spun asta ca să înțelegeți ce dimensiuni poate atinge dorul de locurile natale".

Impresionată de schimbările din Cernavodă

Cu o emoție, pe care numai un emigrant o poate dovedi, Angela Ferecatu ne-a povestit că este extraordinar de impresionată de eforturile primarului cernavodean, Gheorghe Hânsă, "care s-a zbătut și a reușit să schimbe complet fața orașului, iar oamenii îl iubesc mult pentru asta. Tocmai de aceea îmi face o plăcere extraordinară ca pe toate picturile mele să apară, alături de numele meu, România și Cernavodă. Este cea mai mare recompensă sufletească pentru faptul că trăiesc departe de țara mea".

Chiar dacă are posibilitatea să revină destul de des în Cernavodă, Angela Ferecatu își dorește ca, într-un viitor nu prea îndepărtat, să se restabilească definitiv în orașul său natal, de unde să le povestească nepoților cum a reușit să impresioneze inimile irlandezilor ea, o româncă simplă, dar cu o dragoste imensă de țară și de oameni.

Posibil că-i va lipsi, atunci, politețea extraordinară a irlandezilor, dar speră că și românii noștri vor învăța să zâmbească mai mult, chiar dacă nu întotdeauna ar avea motive să o facă. "Tot ce cred eu că au irlandezii în plus față de noi este că știu să zâmbească, chiar dacă în suflet au, în acel moment, ură. Politețea și buna lor dispoziție îi ajută și pe imigranți să nu se simtă străini în țara lor".