Agitația îi face mai slabi la învățătură pe copiii isteți

Se estimează că sindromul "Deficit de atenție - Tulburare hiperkinetică (ADHD)" afectează între trei și șapte la sută dintre copiii de vârstă școlară. Unele date științifice sugerează că băieții au o probabilitate de trei ori mai mare de a suferi de acest sindrom decât fetele. Sindromul semnifică o tulburare comportamentală frecvent întâlnită la copii și adolescenți, considerată, de multe ori, ca o manifestare a carențelor educative sau a răsfățului. Acest comportament, tolerat inițial datorită inteligenței și drăgălășeniei copiilor, poate degenera, în timp, din cauza neatenției și a nerăbdării.

"Fetița noastră a trecut, cu chiu, cu vai, în clasa a doua. Nu vreau să-mi aduc aminte câte am tras cu ea în clasa întâi, din cauza agitației. De fapt, ea e agitată de când s-a născut, dar parcă și mai mult de când a început să meargă la școală. M-am săturat de câte bilețele am primit de la doamna învățătoare, de cuvântul căreia fata mea ținea cont numai când avea chef. Îi răspundea obraznic de multe ori, am vrut s-o retrag din clasa întâi pentru că nici rezultate bune nu avea, era codașa clasei și elev-problemă pe deasupra. Nici n-avea cum, pentru că nu era atentă deloc la ore și dacă nu mă ocupam eu acasă de ea, ar fi fost și mai rău. Acum e în clasa a doua, dar nu s-a schimbat nimic. Ba e și mai rău, pentru că se bagă în tot felul de situații periculoase. Învățătoarea mi-a dat de înțeles că ar fi cazul s-o duc la un psiholog școlar, că ar fi dus-o dânsa, însă nu au la școala lor. Citesc rubrica dumneavoastră și m-am gândit că psihologul poate să-și dea seama, din cele povestite de mine, despre ce e vorba când un copil nu stă și nu stă locului. Vă mulțumesc din suflet și vă doresc sărbători fericite!" (Liliana H., 29 ani).

O disfuncție neurobiologică

Psihologul Speranța Băcană, specializată în probleme de educația copilului, ne-a explicat că din punct de vedere științific s-a demonstrat că ADHD (tulburare hiperkinetică cu tulburări de atenție) are la bază o disfuncție neuro-biologică a activității creierului, care se poate amplifica prin com-portamentul defectuos al părinților. Specialista insistă, însă, asupra ideii că un diagnostic precoce face posibilă și eficientă intervenția terapeutică, pentru a evita apariția complicațiilor pe termen lung, iar un tratament corect poate îmbunătăți semnificativ viața socială, școlară și familială a copiilor cu astfel de manifestări.

Boala afectează rezultatele școlare

"ADHD este o categorie patologică identificată la mulți copii din Statele Unite ale Americii și din țările Europei de Vest, unde posibilitățile de diagnosticare și tratament există, chiar începând de la vârste foarte mici ale copilului. Dacă este adevărat că însuși Leonardo da Vinci, conform unor teorii foarte recente, ar fi fost hiperactiv, date fiind vastele sale opere rămase neterminate, ne putem gândi că nu există motive serioase ca unui copil, care, la șapte ani, poate manifesta temporar episoade de neatenție, să i se pună cu certitudine un astfel de diagnostic, definitiv și ireversibil" ne-a mai spus psihologul. Asta, întrucât copilul învață treptat să-și controleze capacitățile atenționale și să fie capabil să dea răspunsurile potrivite situațiilor în care se află.

Filtrul atenției - reglat de vârstă

Speranța Băcană susține că diferența dintre o adevărată tulburare a atenției și sindromul de hiper-activitate se poate face de către pedopsihiatru, în colaborare cu psihologul specialist în psihologia copilului. Asta, din cauză că la vârsta de șapte ani, foarte mulți copii au manifestări de tulburare temporară a atenției, fiind distrași de la sarcinile pe care trebuie să le realizeze. Totuși, dacă asta vă liniștește, specialista ne-a spus că astfel de stări încep să se estompeze pe măsură ce copilul crește dacă și controlul de specialitate intervine la timp.

Necesitatea

unui diagnostic precoce

Pentru a diagnostica o adevărată tulburare de atenție, trebuie ca aceasta să se manifeste în cel puțin două împrejurări: la școală și acasă sau la joacă, iar diagnosticul final se poate face după o evaluare precaută a copilului, în timp de șase luni. Exis-tă și opinii ale teoreticienilor fenome-nului numit "hiperactivitate cu tulburări de atenție", un diagnostic oarecum la modă în SUA și în unele țări occiden-tale, care consideră că etichetele acestei tulburări atenționale sunt prea des aplicate cu ușurință de unii medici și psihologi unor copii care nu sunt, decât în mod natural, activi și cam zgomotoși pentru părinți și profesori.