Psihologul te ajută
Atenuarea traumelor produse de viol
403
# Pedeapsa pentru viol este închisoarea de la trei la zece ani și crește, gradual, până la 20 de ani, în funcție de diferitele circumstanțe agravante
"Sunt o pensionară, care, la vârsta de 14 ani, am fost abuzată sexual de cumnatul mamei. De teamă să nu se întâmple și a doua oară, le-am spus imediat părinților ce mi s-a întâmplat. Ei au fost mereu alături de mine, m-au susținut moral, făcând totul ca bruta să plătească cu vârf și îndesat pentru ceea ce mi-a făcut, chiar dacă asta a atras oprobriul familiei lărgite. O perioadă, am fost tentată să închei conturile cu viața. Acum mi-e rușine de gândurile de sinucidere și am convingerea că viața nu trebuie luată decât de cel care ne-a dat-o. În cele din urmă m-am împăcat cu ideea, am reușit să termin o facultate, dar și acum, la 57 de ani, sunt singură. Norocul meu este că lucrez încă, la jumătate de normă, într-un colectiv care mă privește cu multă încredere și admirație.
Vă dați seama că nu aș fi dezgropat eu morții, la vârsta asta, dacă printr-o experiență la fel de dură nu ar fi trecut, acum aproximativ nouă luni, și o nepoată, în vârstă de 16 ani, care a fost abuzată de tatăl vitreg. Necazul mare este că ea nu are puterea să-și continue viața și să învețe din greșeli, refuzând orice colaborare cu psihologul, dar și cu părinții, eu fiind singura persoană căreia i s-a destăinuit. Își reproșează că i-a acceptat tatălui vitreg prea ușor atențiile materiale, care se înmulțiseră simțitor față de perioada anterioară și că, într-un fel, l-a încurajat în fapta lui. Mai mult, nici nu vrea să-l dea pe mâna poliției, intimidată de amenințările și divulgările pe care bruta le-ar putea face.
Credeți că această îngrijorare este ceva obișnuit? Este normal ca o persoană astfel abuzată să refuze consilierea psihologică? Sper ca, dacă va afla aceste răspunsuri, nepoata mea să țină cont de ele și să accepte ajutorul celor din jur. Cu mii de mulțumiri pentru înțelegere, Zinaida T., din Constanța".
De la psihologul Speranța Băcana am aflat că îngrijorarea este o stare obișnuită în astfel de cazuri. De regulă, însă, oamenii consideră consilierea sau psihoterapia ca fiind o experiență pozitivă. Unele aspecte ale terapiei sunt provocări, dar tocmai întâlnirea cu aceste provocări, de obicei, îi face pe oameni se simtă mai bine, iar faptul că te duci într-o terapie nu înseamnă că ești slab.
Se impune tratament medical adecvat
Specialista subliniază că toate victimele unui viol suferă traume semnificative, care pot fi vindecate doar prin tratament medical adec-
vat, dar și prin intervenția autorităților. Deseori, dezgustul față de cel care a comis abuzul este dublat de un sentiment de frică intensă. În rezolvarea acestor cazuri cu o mare încărcătură emoțională, medicii, avocații și serviciile de asistență socială trebuie să conlucreze pentru colectarea datelor și rezolvarea cazurilor. Scopul este de a asigura reve-nirea victimei la o stare de nor-malitate, dar, în același timp, de a-l identifica și pedepsi pe cel care a comis abuzul, protejând astfel victima și comunitatea.
Deși copiii reprezintă 60 la sută dintre victimele agresiunii sexuale, multe cazuri rămân necunoscute, deoarece agresiunile se produc în mediul familial. Doar agresiunile din afara căminului, mai brutale și care constituie acte de viol sunt cunoscute. De aceea, specialista vă sugerează dumneavoastră, doamnă Zinaida, să vorbiți deschis cu mama fetei, întrucât nepoata dumneavoastră are nevoie de o evaluare a sănătății mentale și de o terapie suportivă. Consilierea psihologică este necesară, la aceasta trebuind să participe și familia. De asemenea, vi se recomandă să-l denunțați pe violator instituțiilor abilitate, chiar dacă vă este rudă foarte apropiată, din cauză că mulți pedofili și violatori au severe disfuncții
psihosexuale, fiind un real pericol social.
# Pedeapsa pentru viol este închisoarea de la trei la zece ani și crește, gradual, până la 20 de ani, în funcție de diferitele circumstanțe agravante
"Sunt o pensionară, care, la vârsta de 14 ani, am fost abuzată sexual de cumnatul mamei. De teamă să nu se întâmple și a doua oară, le-am spus imediat părinților ce mi s-a întâmplat. Ei au fost mereu alături de mine, m-au susținut moral, făcând totul ca bruta să plătească cu vârf și îndesat pentru ceea ce mi-a făcut, chiar dacă asta a atras oprobriul familiei lărgite. O perioadă, am fost tentată să închei conturile cu viața. Acum mi-e rușine de gândurile de sinucidere și am convingerea că viața nu trebuie luată decât de cel care ne-a dat-o. În cele din urmă m-am împăcat cu ideea, am reușit să termin o facultate, dar și acum, la 57 de ani, sunt singură. Norocul meu este că lucrez încă, la jumătate de normă, într-un colectiv care mă privește cu multă încredere și admirație.
Vă dați seama că nu aș fi dezgropat eu morții, la vârsta asta, dacă printr-o experiență la fel de dură nu ar fi trecut, acum aproximativ nouă luni, și o nepoată, în vârstă de 16 ani, care a fost abuzată de tatăl vitreg. Necazul mare este că ea nu are puterea să-și continue viața și să învețe din greșeli, refuzând orice colaborare cu psihologul, dar și cu părinții, eu fiind singura persoană căreia i s-a destăinuit. Își reproșează că i-a acceptat tatălui vitreg prea ușor atențiile materiale, care se înmulțiseră simțitor față de perioada anterioară și că, într-un fel, l-a încurajat în fapta lui. Mai mult, nici nu vrea să-l dea pe mâna poliției, intimidată de amenințările și divulgările pe care bruta le-ar putea face.
Credeți că această îngrijorare este ceva obișnuit? Este normal ca o persoană astfel abuzată să refuze consilierea psihologică? Sper ca, dacă va afla aceste răspunsuri, nepoata mea să țină cont de ele și să accepte ajutorul celor din jur. Cu mii de mulțumiri pentru înțelegere, Zinaida T., din Constanța".
De la psihologul Speranța Băcana am aflat că îngrijorarea este o stare obișnuită în astfel de cazuri. De regulă, însă, oamenii consideră consilierea sau psihoterapia ca fiind o experiență pozitivă. Unele aspecte ale terapiei sunt provocări, dar tocmai întâlnirea cu aceste provocări, de obicei, îi face pe oameni se simtă mai bine, iar faptul că te duci într-o terapie nu înseamnă că ești slab.
Se impune tratament medical adecvat
Specialista subliniază că toate victimele unui viol suferă traume semnificative, care pot fi vindecate doar prin tratament medical adec-
vat, dar și prin intervenția autorităților. Deseori, dezgustul față de cel care a comis abuzul este dublat de un sentiment de frică intensă. În rezolvarea acestor cazuri cu o mare încărcătură emoțională, medicii, avocații și serviciile de asistență socială trebuie să conlucreze pentru colectarea datelor și rezolvarea cazurilor. Scopul este de a asigura reve-nirea victimei la o stare de nor-malitate, dar, în același timp, de a-l identifica și pedepsi pe cel care a comis abuzul, protejând astfel victima și comunitatea.
Deși copiii reprezintă 60 la sută dintre victimele agresiunii sexuale, multe cazuri rămân necunoscute, deoarece agresiunile se produc în mediul familial. Doar agresiunile din afara căminului, mai brutale și care constituie acte de viol sunt cunoscute. De aceea, specialista vă sugerează dumneavoastră, doamnă Zinaida, să vorbiți deschis cu mama fetei, întrucât nepoata dumneavoastră are nevoie de o evaluare a sănătății mentale și de o terapie suportivă. Consilierea psihologică este necesară, la aceasta trebuind să participe și familia. De asemenea, vi se recomandă să-l denunțați pe violator instituțiilor abilitate, chiar dacă vă este rudă foarte apropiată, din cauză că mulți pedofili și violatori au severe disfuncții
psihosexuale, fiind un real pericol social.
"Sunt o pensionară, care, la vârsta de 14 ani, am fost abuzată sexual de cumnatul mamei. De teamă să nu se întâmple și a doua oară, le-am spus imediat părinților ce mi s-a întâmplat. Ei au fost mereu alături de mine, m-au susținut moral, făcând totul ca bruta să plătească cu vârf și îndesat pentru ceea ce mi-a făcut, chiar dacă asta a atras oprobriul familiei lărgite. O perioadă, am fost tentată să închei conturile cu viața. Acum mi-e rușine de gândurile de sinucidere și am convingerea că viața nu trebuie luată decât de cel care ne-a dat-o. În cele din urmă m-am împăcat cu ideea, am reușit să termin o facultate, dar și acum, la 57 de ani, sunt singură. Norocul meu este că lucrez încă, la jumătate de normă, într-un colectiv care mă privește cu multă încredere și admirație.
Vă dați seama că nu aș fi dezgropat eu morții, la vârsta asta, dacă printr-o experiență la fel de dură nu ar fi trecut, acum aproximativ nouă luni, și o nepoată, în vârstă de 16 ani, care a fost abuzată de tatăl vitreg. Necazul mare este că ea nu are puterea să-și continue viața și să învețe din greșeli, refuzând orice colaborare cu psihologul, dar și cu părinții, eu fiind singura persoană căreia i s-a destăinuit. Își reproșează că i-a acceptat tatălui vitreg prea ușor atențiile materiale, care se înmulțiseră simțitor față de perioada anterioară și că, într-un fel, l-a încurajat în fapta lui. Mai mult, nici nu vrea să-l dea pe mâna poliției, intimidată de amenințările și divulgările pe care bruta le-ar putea face.
Credeți că această îngrijorare este ceva obișnuit? Este normal ca o persoană astfel abuzată să refuze consilierea psihologică? Sper ca, dacă va afla aceste răspunsuri, nepoata mea să țină cont de ele și să accepte ajutorul celor din jur. Cu mii de mulțumiri pentru înțelegere, Zinaida T., din Constanța".
De la psihologul Speranța Băcana am aflat că îngrijorarea este o stare obișnuită în astfel de cazuri. De regulă, însă, oamenii consideră consilierea sau psihoterapia ca fiind o experiență pozitivă. Unele aspecte ale terapiei sunt provocări, dar tocmai întâlnirea cu aceste provocări, de obicei, îi face pe oameni se simtă mai bine, iar faptul că te duci într-o terapie nu înseamnă că ești slab.
Se impune tratament medical adecvat
Specialista subliniază că toate victimele unui viol suferă traume semnificative, care pot fi vindecate doar prin tratament medical adec-
vat, dar și prin intervenția autorităților. Deseori, dezgustul față de cel care a comis abuzul este dublat de un sentiment de frică intensă. În rezolvarea acestor cazuri cu o mare încărcătură emoțională, medicii, avocații și serviciile de asistență socială trebuie să conlucreze pentru colectarea datelor și rezolvarea cazurilor. Scopul este de a asigura reve-nirea victimei la o stare de nor-malitate, dar, în același timp, de a-l identifica și pedepsi pe cel care a comis abuzul, protejând astfel victima și comunitatea.
Deși copiii reprezintă 60 la sută dintre victimele agresiunii sexuale, multe cazuri rămân necunoscute, deoarece agresiunile se produc în mediul familial. Doar agresiunile din afara căminului, mai brutale și care constituie acte de viol sunt cunoscute. De aceea, specialista vă sugerează dumneavoastră, doamnă Zinaida, să vorbiți deschis cu mama fetei, întrucât nepoata dumneavoastră are nevoie de o evaluare a sănătății mentale și de o terapie suportivă. Consilierea psihologică este necesară, la aceasta trebuind să participe și familia. De asemenea, vi se recomandă să-l denunțați pe violator instituțiilor abilitate, chiar dacă vă este rudă foarte apropiată, din cauză că mulți pedofili și violatori au severe disfuncții
psihosexuale, fiind un real pericol social.
# Pedeapsa pentru viol este închisoarea de la trei la zece ani și crește, gradual, până la 20 de ani, în funcție de diferitele circumstanțe agravante
"Sunt o pensionară, care, la vârsta de 14 ani, am fost abuzată sexual de cumnatul mamei. De teamă să nu se întâmple și a doua oară, le-am spus imediat părinților ce mi s-a întâmplat. Ei au fost mereu alături de mine, m-au susținut moral, făcând totul ca bruta să plătească cu vârf și îndesat pentru ceea ce mi-a făcut, chiar dacă asta a atras oprobriul familiei lărgite. O perioadă, am fost tentată să închei conturile cu viața. Acum mi-e rușine de gândurile de sinucidere și am convingerea că viața nu trebuie luată decât de cel care ne-a dat-o. În cele din urmă m-am împăcat cu ideea, am reușit să termin o facultate, dar și acum, la 57 de ani, sunt singură. Norocul meu este că lucrez încă, la jumătate de normă, într-un colectiv care mă privește cu multă încredere și admirație.
Vă dați seama că nu aș fi dezgropat eu morții, la vârsta asta, dacă printr-o experiență la fel de dură nu ar fi trecut, acum aproximativ nouă luni, și o nepoată, în vârstă de 16 ani, care a fost abuzată de tatăl vitreg. Necazul mare este că ea nu are puterea să-și continue viața și să învețe din greșeli, refuzând orice colaborare cu psihologul, dar și cu părinții, eu fiind singura persoană căreia i s-a destăinuit. Își reproșează că i-a acceptat tatălui vitreg prea ușor atențiile materiale, care se înmulțiseră simțitor față de perioada anterioară și că, într-un fel, l-a încurajat în fapta lui. Mai mult, nici nu vrea să-l dea pe mâna poliției, intimidată de amenințările și divulgările pe care bruta le-ar putea face.
Credeți că această îngrijorare este ceva obișnuit? Este normal ca o persoană astfel abuzată să refuze consilierea psihologică? Sper ca, dacă va afla aceste răspunsuri, nepoata mea să țină cont de ele și să accepte ajutorul celor din jur. Cu mii de mulțumiri pentru înțelegere, Zinaida T., din Constanța".
De la psihologul Speranța Băcana am aflat că îngrijorarea este o stare obișnuită în astfel de cazuri. De regulă, însă, oamenii consideră consilierea sau psihoterapia ca fiind o experiență pozitivă. Unele aspecte ale terapiei sunt provocări, dar tocmai întâlnirea cu aceste provocări, de obicei, îi face pe oameni se simtă mai bine, iar faptul că te duci într-o terapie nu înseamnă că ești slab.
Se impune tratament medical adecvat
Specialista subliniază că toate victimele unui viol suferă traume semnificative, care pot fi vindecate doar prin tratament medical adec-
vat, dar și prin intervenția autorităților. Deseori, dezgustul față de cel care a comis abuzul este dublat de un sentiment de frică intensă. În rezolvarea acestor cazuri cu o mare încărcătură emoțională, medicii, avocații și serviciile de asistență socială trebuie să conlucreze pentru colectarea datelor și rezolvarea cazurilor. Scopul este de a asigura reve-nirea victimei la o stare de nor-malitate, dar, în același timp, de a-l identifica și pedepsi pe cel care a comis abuzul, protejând astfel victima și comunitatea.
Deși copiii reprezintă 60 la sută dintre victimele agresiunii sexuale, multe cazuri rămân necunoscute, deoarece agresiunile se produc în mediul familial. Doar agresiunile din afara căminului, mai brutale și care constituie acte de viol sunt cunoscute. De aceea, specialista vă sugerează dumneavoastră, doamnă Zinaida, să vorbiți deschis cu mama fetei, întrucât nepoata dumneavoastră are nevoie de o evaluare a sănătății mentale și de o terapie suportivă. Consilierea psihologică este necesară, la aceasta trebuind să participe și familia. De asemenea, vi se recomandă să-l denunțați pe violator instituțiilor abilitate, chiar dacă vă este rudă foarte apropiată, din cauză că mulți pedofili și violatori au severe disfuncții
psihosexuale, fiind un real pericol social.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!