Cășună din orice pe fratele mai mic

"Am doi băieți, unul de patru și celălalt de șase ani. Cel mic este un scump și un cuminte, în schimb, cu cel mare greu ne mai înțelegem, așa de neascultător și neastâmpărat este. Am încercat să-l cumințesc, și cu frumosul, și cu bătăiță, dar n-am reușit. Problema care mă doare nu este neapărat că face rele. Cel mai mult ne deranjează, ca părinți, că nu se înțeleg bine, se ceartă din orice fleac, ăla mare cășună urât de tot pe ăla mic, iar zilele trecute l-a snopit în bătaie. Nu-mi place deloc ce relație au. Aș vrea să schimb lucrurile pentru că și eu am avut probleme din astea cu sora mea, care, din păcate, nu s-au rezolvat nici acum și știu cum e. Pentru că îmi doresc mult ca băieții mei să se aibă, într-adevăr, ca frații, aș avea nevoie de sfatul psihologului, ca să știu ce măsuri să iau acum, până nu va fi prea târziu" – G. Suciu, 32 ani, din Năvodari.

Relațiile între frați pot fi, într-adevăr, diferite, psihologul Speranța Băcană explicându-ne că dacă unii se împacă foarte bine încă de mici, alții nu reușesc să aibă o relație bună nici de-a lungul vieții! Există însă și posibilitatea ca frații să se ciondănească atunci când sunt mici, dar să devină cei mai buni prieteni după ce cresc. Indiferent de situație, părinții sunt cei în măsură să influențeze evoluția relațiilor dintre frați.

Gelozia între frați este un sentiment normal

Pentru ca fratele mai mare să nu aibă impresia că are un concurent serios în ceea ce privește sentimentele părinților față de cel mic, psihologul atrage atenția că este extraordinar de important ca el să fie pregătit încă din perioada sarcinii pentru momentul în care va avea un frate sau o surioară. Astfel, pe întregul interval al sarcinii, părinții trebuie să-i explice primului copil, în termeni clari și adecvați vârstei, ce se întâmplă, ce se află în burtica mamei,

să-l… asculte pe bebeluș și chiar să-i vorbească. Și, mai ales, ca primul născut, trebuie să înțeleagă că el va avea un rol extrem de important în creșterea celui

mic.

Când vă întoarceți de la maternitate, acordați-i atenție maximă și oferiți-i un cadou ca din partea bebelușului. Lăsați-l să-l atingă, să-l pupe și să-l ia în brațe, să vorbească cu el. Dacă nu veți proceda așa, se va simți dat la o parte și de aici până la gelozie nu este decât un pas mic.

Acordați-le aceeași atenție și când sunt mai mari

Chiar și după ce copiii mai cresc, obligația părinților este să le acorde amândurora același tratament și, mai ales, să nu facă echipă la diferite jocuri doar cu unul dintre ei. Dacă acest lucru nu este, totuși, posibil, va trebuie să se ocupe de fiecare în parte prin rotație. De asemenea, obiceiul unor părinți de a compara copiii între ei este scânteia care alimentează nu doar gelozia între frați, ci și rivalitatea.

Nu le arbitrați disputele!

Fără a le permite gesturi violente sau un vocabular nepotrivit, atunci când apar certuri între cei doi frați, părinții trebuie să facă un efort și să stea departe de ei. Numai în situația în care conflictul ia amploare interveniți și rugați-i să găsească o soluție. Dacă, totuși, pacea nu apare între ei, separați-i un moment.

Nu-l copleșiți cu sarcini pe fratele mai mare

Din păcate, din lipsa timpului, mulți părinți cer fraților mai mari să se ocupe de cei mici, lucru incorect, pentru că, indiferent de situația din familie, nu trebuie să fie privați de copilărie nici ei. Și, mai ales, nu le cereți celor mari să renunțe mereu la diverse lucruri în favoarea celor mici, care vor specula slăbiciunile părinților și vor trăi cu impresia că li se cuvine totul, ajungând să fie niște răsfățați.