Cât de "înstărit" trebuie să fii ca să înfiezi un copil

Deși legislația nu prevede ce avere trebuie să aibă adoptatorii, înfierea nu poate fi încuviințată fără o analiză pertinentă a bugetului viitorilor părinți.

Cei care sunt părinți știu că, în ziua de azi, creșterea și educarea unui copil presupune, printre nenumărate responsabilități, și cheltuieli consistente. Neavând siguranța zilei de mâine, multe cupluri amână momentul aducerii pe lume al unui prunc sau se limitează la un copil. În aceste condiții, nu e de mirare de ce natalitatea a tot scăzut. Însă, potrivit Institutului Național de Statistică, pentru prima dată după 1989, în anul 2013, s-a înregistrat o premieră în cazul noilor născuți, fiind consemnat un număr mai mic de 180.000, cel mai mic după Al Doilea Război Mondial. Chiar și în aceste condiții, mulți dintre copiii aduși pe lume sunt abandonați în cele mai stranii moduri cu putință. Copii care, apoi, ajung în grija statului, cu posibilitatea de a fi integrați în alte familii, care să le poată oferi atât dragoste, cât și condiții materiale decente. Mulți dintre cei care doresc să înfieze fac însă pasul înapoi, considerând că nu sunt suficient de înstăriți pentru a li se permite să adopte un copil. "Eu și soțul nu reușim să avem copilul nostru, dar ne dorim enorm să înfiem. Problema e că nu suntem prea înstăriți, avem un apartament decent și o cotă-parte din casa de la țară a părinților, unde mai creștem și cultivăm una-alta, niște pământ dat în arendă, dar puțin… Muncim amândoi, dar pe salariul minim… Avem vreo șansă, neavând salarii mai mari, să înfiem? Nici nu îndrăznim să depunem cerere!" – ni s-a confesat Maria Ilie. Femeia a ținut să ne spună că dacă ea și soțul nu se pot mândri cu "condiții de lux", toți cei care îi cunosc pot garanta și în fața autorităților pentru bogăția lor sufletească.

Evaluare obligatorie

Roxana Onea, purtător de cuvânt al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, a ținut să precizeze că legea nu impune un venit minim al adoptatorilor, dar procedura adopției obligă la realizarea unei analize a bugetului acestora. Sunt situații când, deși salariile sunt cele minime pe eco-nomie, viitorii părinți au alte surse de venit. Însă, nu poți să adopți un copil dacă tu, părinte, nu ai un loc de muncă, un venit sigur din care să te întreții, darămite să mai faci față și cheltuielilor presupuse de creșterea și educarea unui copil, care sunt consistente. Oricum, veniturile persoanelor interesate să adopte un copil se precizează și în raportul pe care Protecția Copilului îl face, iar instanța nu se va pronunța dacă la dosar nu sunt depuse și adeverințele de venit ale acestora.

Garanții clare

Totul, din cauză că după ce un cuplu sau o persoană care îndeplinesc condițiile legale (adică au capacitate deplină de exercițiu și sunt cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte) solicită adopția unui copil, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului de pe raza lor de domiciliu trece la evaluarea nu doar a garanțiilor morale, ci și a condițiilor materiale ale adoptatorilor. În principiu, evaluarea vizează starea de sănătate, personalitatea, aptitudinea de educare a unui copil, viața familială, prezentarea motivelor pentru care se solicită adopția, dar și situația economică, condițiile de locuit. Abia pe baza rezultatelor evaluării, DGASPC decide, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare, dacă adoptatorul este apt să adopte. Atenție, numai dacă rezultatul evaluării este favorabil, se va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte.

Verificări post-adopție

Că adopția este un lucru extrem de serios o demonstrează și faptul că evaluarea nu se oprește aici, aceasta continuând și după încuviințarea de către instanță. Mai exact, Protecția Copilului este obligată să urmărească și să întocmească rapoarte trimestriale cu privire la evoluția copilului, la condițiile oferite, la relațiile dintre el și părinții adoptivi, pe o perioadă de cel puțin doi ani post-adopție. Însă, cei care doresc să adopte trebuie să știe că au obligația să asigure condițiile materiale necesare unei dezvoltări normale a copilului încredințat, însă în niciun caz nu se pune problema unor "condiții de lux"