"Ce bio, ce eco? Parcă a dat strechea-n toți, ia terminați cu ifosele astea!"

Păcăliți de negustori tupeiști - maeștri în arta învăluirii, care se jură pe toți sfinții că produsele lor ar fi ecologice și de proveniență românească, deși în realitate nu sunt, mai mulți cititori cer instituțiilor de control să descurajeze asemenea practici prin controale mai dese și mai eficiente.

Scenariul este, de regulă, același: din spatele tarabei, comerciantul a cărui carte de vizită este minciuna te salută zgomotos, jovial chiar, de parcă i-ai fi un vechi prieten, revăzut după ani și ani, apoi te invită să cumperi cu încredere din produsele lui "eco", o mină de sănătate. Dacă te încumeți să-i ceri o etichetă, vreo mențiune, ceva, care să ateste numele și adresa producătorului, în cel mai fericit caz îți șoptește, conspirativ, la ureche cum stau lucrurile sau o dă pe bancuri. De foarte multe ori se întâmplă ca tupeul clientului să-i aprindă așa de tare de comercianți, care se întrec în replici care mai de care mai acide, fără pic de cenzură asupra limbajului.

Într-un fel, criza prin care trecem ar trebui să aibă și un rol... sanitar, adică de curățare a afacerilor neperformante și de scoatere din joc a celor care obțin profit prostindu-și clienții. Cel puțin, la asta s-ar fi așteptat cititoarele noastre Adela Clinci și Ela Mătușa, care speră ca măcar de acum înainte, comercianții care pretind că vând produse din categoria celor ecologice în piețele orașului să aibă asupra lor, dacă nu etichete, măcar o minimă dovadă asupra proveninenței mărfurilor. Îngrijorarea lor este că în condițiile în care Guvernul este preocupat să suprataxeze business-urile cinstite, în loc să mărească baza de taxare la cele negre sau gri, selecția va da câștig de cauză tot celor care nu merită.

Minciuna, un sport în piețe!

De exemplu, interesul tinerei Adela Clinci, mamă a unui bebeluș de șapte luni, pentru "produsele curate" a crescut în mod special de când pediatrul i-a recomandat să introducă în alimentația micuțului sucuri de legume și fructe: "Sincer, cât am fost la mama, habar n-aveam să fac piața. De când am copilașul, în piață caut ca produsele să arate bine, adică să fie curate, netratate, dar de priceput în chestii din astea nu pot să spun că le am. Cred că ar trebui ca OPC-ul și cine mai controlează să aibă grijă ca minciuna să dispară prin piețe. Găsești aproape pe fiecare tarabă etichete mincinoase gen roșii românești, ca să dau numai un exemplu. Sunt prea mulți escroci, care ne mint că marfa lor e bio. Eu știu că producătorul trebuie să ne demonstreze că e un produs ecologic cu un certificat în acest sens. Când i-am cerut unei precupețe să-mi arate că morcovii și merele au acest certificat, m-a luat pe sus: «I-auzi, vrea certificat? Dacă nu-ți place marfa mea, du-te și ia de la supermarket morcovi cu hormoni și lasă-mă, că am eu clienții mei!». Zilele trecute am vrut să cumpăr struguri de la tonetă, pentru că pe eticheta cu prețul scria mare că sunt românești. Când am rugat-o pe vânzătoare să jure că așa este, că dacă nu, chem Protecția Consumatorului, s-a crizat: «Ce bio, ce eco? Parcă a dat strechea-n toți, ia terminați cu ifosele astea! Eu sunt o simplă vânzătoare, iar patronul scrie ce vrea pe etichetă, doar n-o să mă întrebe pe mine!»".

E nevoie de controale severe

De când se tot vorbește despre avantajele produselor ecologice, Ela Mătușa (41 ani), a constatat că astfel de practici nu sunt deloc singulare. Pentru a le pune capăt, cere instituțiilor de control să aibă în vedere descurajarea lor prin controale eficiente. În același timp, sugerează ca în marile magazine, acolo unde chiar sunt rafturi speciale cu produse ecologice, să existe persoane angajate special pentru promovarea lor.

În ceea ce privește piețele de legume-fructe, și aici trebuie delimitate clar tarabele la care se comercializează astfel de produse, astfel încât clienții să nu fie păcăliți în continuare.

Pentru cei care nu știu, pe eticheta unui produs ecologic sunt obligatorii anumite mențiuni: numele și adresa producătorului sau prelucrătorului; denumirea produsului, inclusiv metoda de producție ecologică utilizată; numele și marca organismului de inspecție și certificare.

v v v

Agricultura ecologică, organică sau biologică este un procedeu modern de a cultiva plante, de a îngrășa animale și de a produce alimente, deosebită fundamental de agricultura conven-țională prin faptul că nu folosește fertilizanți și pesticide de sinteză, stimulatori și regulatori de creștere, hormoni, antibiotice și sisteme intensive de creștere a animalelor. Scopul este de a produce hrană curată, potrivită metabolismului uman, și de a proteja totodată mediul.

Statisticile arată că România se află între primii 20 de exportatori de produse ecologice la nivel mondial, peste jumătate din exporturile de astfel de produse reprezentându-le nucile, fructele de pădure, ciupercile și cerealele. La nivel mondial, Australia este cea mai mare cultivatoare de produse ecologice, în timp ce, în Uniunea Europeană, Italia are cel mai mare număr de ferme de acest tip.

Estimările specialiștilor prevăd că până în 2013, țara noastră ar putea ajunge să aibă culturi ecologice pe cinci la sută din totalul suprafeței agricole. Din păcate, acestea nu sunt promovate corespunzător, iar în lipsa unor informații corecte, comercianții abuzează de încrederea clienților.