Ce boală mai e și neuronita vestibulară?

"O mătușă m-a rugat să-i cumpăr niște medicamente și m-am mirat să văd pe rețetă, la diagnostic, ceva de genul neuronită vestibulară. Ce boală mai e și asta? E gravă situația?" (Felicia Mândră).

v v v

Potrivit dr. Iuliana Botezatu, medic specialist Phoenix Eastern Medical Center, neuronita vestibulară sau vertijul recurent benign sunt denumirile aplicate unui sindrom clinic care apare în principal la vârstele mijlocii și la adulții tineri (uneori chiar și la copii) și este caracterizată de un debut brusc cu vertij, greață, vărsături, fără diminuarea auzului. Atacurile sunt scurte și lasă pacientul pentru câteva zile cu un vertij pozițional ușor. Poate apărea numai o dată sau poate să recidiveze cu diferite grade de severitate. Din păcate, cauza este necunoscută.

Repaosul la pat

În timpul episodului acut, repaosul la pat este cel mai eficient tratament, din moment ce, de obicei, pacientul poate găsi o poziție în care vertijul este minim. Dimenhidrinatul, ciclizina sau meclizina, în doze de 25 la 50 mg, administrate de trei ori pe zi, sunt utile în cazul atacurilor prelungite. O dietă hiposodată este încă folosită în tratament, dar valoarea sa este dificil de apreciat, iar sedativele ușoare pot fi de folos în cazul pacienților anxioși între atacuri. De aseme-nea, se impun cure repetate de protecție împotriva degenerescenței celulelor ciliare delicate vestibulare (vitaminoterapie cu vitamine din complexul B și protectori nervoși - Piracetam, Cerebrolizin, Cavinton). Dacă atacurile persistă într-o manieră severă, ce afectează calitatea vieții pacientului, o ameliorare permanentă se poate obține prin distrugerea chirurgicală a labirintului afectat sau secționarea porțiunii vestibulare a nervului vestibular, manevră ce implică însă riscul pierderii auzului.