"Cerșește" un loc de muncă

Deși a absolvit Institutul de Marină, sperând într-un viitor mai bun, din cauza unui stupid accident de muncă a rămas cu sechele serioase la brațul stâng și nu a mai putut naviga. Recunoaște că este neputincios, dar nu se consideră un handicapat sută la sută, singura lui preocupare fiind găsirea unei slujbe care să-i asigure un trai decent.

Cu toate că a învățat cu seriozitate începând din clasa întâi, călăuzit de proverbul "Ai carte, ai parte!", inoculat de părinții săi (complexați de statutul de oameni fără studii), Daniel Popescu, inginer, în vârstă de 49 de ani, din Constanța, a ajuns la concluzia că, pentru el, acest proverb nu prea funcționează: "Am absolvit școala generală și liceul nr. 1 din Timișoara, unde locuiau părinții mei pe vremea aceea. Nu a fost an în care să nu primesc premiul întâi. În fiecare vacanță veneam la bunici, la Constanța. Așa am prins dragoste de mare. Dacă cineva mă întreba ce vreau să mă fac atunci când voi fi mare le spuneam, ne nerăsuflate, tuturor: șofer de vapoare".

Și a devenit ofițer

S-a înscris la Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân" - Facultatea Electromecanică Navală, pe care a absolvit-o cu media 10. După care a navigat aproape nouă ani de zile. Până când un stupid accident de muncă i-a scos din funcțiune brațul stâng. După câteva intervenții chirurgicale complicate situația a rămas, din nefericire, aproape aceeași.

Accident cu sechele

Timp de trei ani a fost la recuperare, la Iași, unde a făcut progrese uimitoare: "A urmat o nesfârșită luptă, drumuri fără de număr făcute pe la autorități. Am adresat memorii Ministerului Transporturilor, Camerei Deputaților, Parlamentului României, Președinției României, în care atrăgeam atenția că nu sunt angajat nicăieri datorită handicapului căpătat în urma accidentului (nu îmi pot folosi brațul stâng la întreaga capacitate, deși pot face unele lucruri ușoare și cu ajutorul lui), iar infima pensie pe caz de boală nu se poate trăi. Apoi, am solicitat angajarea într-unul din sanatoriile de recuperare medi-cală de pe litoral, fără salariu, fără nici un rezultat.

O dată am dat un anunț în ziar, prin care solicitam să fiu angajat undeva, dar cutia poștală mi s-a umplut cu o grămadă de scrisori jignitoare, prin care eram trimis să fac bani pe centură, cu fetele, că poate le e frică și au nevoie de un bodygard. Cât cinism să poți să faci bancuri pe suferința altuia!

Accept că sunt un om neputincios, dar aș putea face față într-un regim de muncă mai flexibil. Însă nimeni nu mi-a deschis această portiță. Sper ca articolul de astăzi să-mi schimbe viața în bine".

Dacă cineva consideră că îl poate ajuta să obțină un loc de muncă, inginerul electromecanic Daniel Popescu roagă să fie contactat la următoarea adresă: Oficiul poștal nr. 1 Constanța - post restant.