Colțul constănțeanului supărat

Când s-a mutat la bloc, acum nouă ani, prima impresie a Valentinei Ion a fost că traiul la "grămadă" este o binecuvântare. Venise de la țară, unde "rânea" toată ziua, efort de care era scutită în noile condiții. Apoi, ușor-ușor, a constatat că vecinii… urbanizați au adus cu ei, la bloc, obiceiurile de la țară, precum scuturatul co-voarelor peste balcon, gătitul cu ușile deschise, spălarea rufelor din familie în… auzul, chiar și în văzul tuturor. La toate astea se adaugă și muzica dată la maximum în orele în care, după cum scrie cu litere de-o șchioapă pe un afiș pus la intrarea în bloc: "Nu trebuie să se audă nici musca. Mi-a plăcut chestia cu programul de liniște la bloc. Poate știți cum e la țară, oamenii își strigă tot felul de chestii peste gard, la orice oră… Și limbajul e mai slobod. Din păcate, nu am sesizat diferențe prea mari de comportament nici la bloc, iar acum, după atâția ani, nu mai e o binecuvântare pentru mine viața într-un apartament. Am vecini noi, care s-au mutat cu cățel, cu purcel și n-ați vrea să știți ce e în balcoanele lor. Că doar, pe criza asta, nu era să omoare frumusețe de găini? Mai bine le taie rând pe rând, că pe criza asta, oamenii trebuie să aibă mai multă înțelegere pentru chestii din astea".

Cât privește etalatul rufelor chiar și în exteriorul balcoanelor, n-o mai deranjează demult. Singurul lucru peste care nu poate să treacă este obiceiul vecinului de la etajul superior de a arunca chiștoacele în balconul său. L-a rugat de câteva ori să fie mai atent, să nu declanșeze vreun incendiu, iar răspunsul primit a demoralizat-o: "Foc, de la un chiștoc stins, cine-a mai auzit?"

Femeia nu știe dacă e sau nu cazul să-l prindă în flagrant și să anunțe pompierii. Dumneavoastră cum considerați că ar fi mai bine să procedeze, ca să nu iște un scandal de proporții în bloc? Cititoarea noastră v-ar fi recu-noscătoare dacă i-ați da câteva sugestii în acest sens, mulțu-mindu-vă cu anticipație pentru efort.