Colțul constănțeanului supărat

Cătălin Avram este subinginer, are un copil minor și de patru ani lucrează în Germania. Întotdeauna s-a considerat un om harnic, însă abia când a văzut cum muncesc nemții, și-a dat seama că, cel puțin până atunci, s-a cam supraestimat. I-a fost greu la început să intre în ritmul de muncă al angajaților germani, însă voința de a câștiga mai bine l-a ambiționat. Acolo a învățat că pentru a fi angajat în sectorul privat și a rămâne pe post, este nevoie ca firma la care ești angajat să meargă, iar pentru asta, fiecare angajat să producă "cel puțin de patru ori leafa pe care i-o dă patronul. Și n-ai să auzi niciun neamț să se plângă de sclavie, cum se plâng ai noștri. Acum caut alt contract, tot pentru Germania și le-am spus la toți cunoscuții că, indiferent de Codul Muncii, dacă nu dai sudoare la muncă, pleci urgent. Despre furăciuni, nici nu se pune problema! Și nu vorbesc din cărți, ăsta e adevărul. Și mai e o chestie la nemți: patronii nu s-au făcut multimilionari în euro în câțiva anișori ca în România, marea majoritate respectă muncitorii, îi plătesc corect".

Au cinstea în sânge

Cititorul nostru acceptă că avansul tehnologic al Germaniei nu se poate compara cu al nostru, însă nimeni nu-l poate convinge că nemții nu au munca și cinstea în sânge sau că ar fi capabili să nu ducă o treabă începută până la capăt. L-a mai impresionat și faptul că fiecare își vede de... felia lui, fără cârcoteli la adresa colegilor. Cât despre salarii: "Nici acolo nu sunt la fel de mari pentru toți, depinde cum i-a atins și pe ei criza, dar se dau tot felul de stimulente când le meriți și ai rezultate. Mi-aș dori ca și la noi să se practice sistemul ăsta, poate n-om mai pleca să muncim pe la alții...".

Un alt lucru care l-a impresionat este implicarea sindicatelor în apărarea intereselor salariaților, nicidecum în tot felul de mașinațiuni politice, cum se mai poartă pe la noi.