Copiii nu pot fi struniți prin bătaie

"Mai demult, o prietenă mi-a povestit, amuzându-se, că pentru a-și ține copilul rebel în frâu și-a făcut un tabel cu două rubrici: în prima trece greșeala copilului, iar în a doua, pedeapsa pe care i-o aplică (de regulă, câteva palme). A încercat să mă convingă că această metodă are și rezultatele așteptate.

Zilele trecute, depășită de boacănele fiului meu neastâmpărat, în vârstă de trei ani și patru luni, mi-am adus aminte de metoda folosită de prietena mea. Așa că mi-am făcut și eu un tabel, dar cu trei rubrici, pentru că, mai în glumă, mai în serios, am introdus și efectul pedepsei.

Am folosit metoda de câteva ori, dar de fiecare dată cu strângere de inimă, mai ales că am primit și eu ceva pedepse în copilărie, de care nu-mi amintesc deloc cu plăcere.

Cum copilul meu este la fel de obraznic, m-a scos din sărite și l-am lovit atât de tare, încât i-am învinețit ochiul. De atunci, m-am hotărât să renunț la această metodă, dar aș vrea să știu ce efecte ar putea avea asupra lui felul cum a fost tratat până acum. Cu mulțumiri, Constantina Turcu (31 ani), din Constanța".

Faptele copilului, sub lupă!

Și de această dată, psihologul Speranța Băcana este aproape de dorințele cititorilor noștri, încercând să sintetizeze cum este mai simplu să reacționeze părinții la faptele copiilor lor, astfel încât relațiile să nu devină încordate, dar nici bătaia să nu fie considerată ruptă din rai. Înainte de toate, vă recomandă să înțelegeți semnificația actelor copilului, chiar dacă pare mult mai simplu să reacționați la ceea ce a făcut rău cu o pedeapsă. La fel de indicat este să vă comportați ca și cum ar fi normal ca un copil de trei ani să reacționeze așa cum este de așteptat.

Copilul nu poate învăța prin bătaie

Bătaia regulată este cu totul altceva și, în opinia psihologului, reprezintă un mod de a folosi forța de adult pentru a înspăimânta și a obliga un copil să se supună. Copilul nu poate învăța prin bătaie cum să înțeleagă de ce îi sunt cerute anumite comportamente. El poate înțelege, dar va refuza să le manifeste. Doar înțelegând motivul pentru care îi sunt cerute anumite comportamente și motivul pentru care nu are voie să le experimenteze se va autodisciplina.

Când lovim un copil încetăm să gândim

Adulți fiind, atunci când aplicăm o pedeapsă corporală unui copil înseamnă că am încetat să gândim. De ce să nu încercăm să explicăm micuțului care este motivul pentru care, la vârsta de trei ani, de exemplu, nu are voie să facă ceea ce tocmai a făcut? Poate nu o facem pentru că, uneori, dacă ar fi să fim sinceri, nici nu există un motiv întemeiat. Pur și simplu comportamentul lor ne deranjează sau ne jenează.

Înainte de a pune punct re-comandărilor, psihologul atrage atenția părinților că și țipetele sau măsurile extreme cu amenințarea au același impact devastator asupra copiilor.

"Mai demult, o prietenă mi-a povestit, amuzându-se, că pentru a-și ține copilul rebel în frâu și-a făcut un tabel cu două rubrici: în prima trece greșeala copilului, iar în a doua, pedeapsa pe care i-o aplică (de regulă, câteva palme). A încercat să mă convingă că această metodă are și rezultatele așteptate.

Zilele trecute, depășită de boacănele fiului meu neastâmpărat, în vârstă de trei ani și patru luni, mi-am adus aminte de metoda folosită de prietena mea. Așa că mi-am făcut și eu un tabel, dar cu trei rubrici, pentru că, mai în glumă, mai în serios, am introdus și efectul pedepsei.

Am folosit metoda de câteva ori, dar de fiecare dată cu strângere de inimă, mai ales că am primit și eu ceva pedepse în copilărie, de care nu-mi amintesc deloc cu plăcere.

Cum copilul meu este la fel de obraznic, m-a scos din sărite și l-am lovit atât de tare, încât i-am învinețit ochiul. De atunci, m-am hotărât să renunț la această metodă, dar aș vrea să știu ce efecte ar putea avea asupra lui felul cum a fost tratat până acum. Cu mulțumiri, Constantina Turcu (31 ani), din Constanța".

Faptele copilului, sub lupă!

Și de această dată, psihologul Speranța Băcana este aproape de dorințele cititorilor noștri, încercând să sintetizeze cum este mai simplu să reacționeze părinții la faptele copiilor lor, astfel încât relațiile să nu devină încordate, dar nici bătaia să nu fie considerată ruptă din rai. Înainte de toate, vă recomandă să înțelegeți semnificația actelor copilului, chiar dacă pare mult mai simplu să reacționați la ceea ce a făcut rău cu o pedeapsă. La fel de indicat este să vă comportați ca și cum ar fi normal ca un copil de trei ani să reacționeze așa cum este de așteptat.

Copilul nu poate învăța prin bătaie

Bătaia regulată este cu totul altceva și, în opinia psihologului, reprezintă un mod de a folosi forța de adult pentru a înspăimânta și a obliga un copil să se supună. Copilul nu poate învăța prin bătaie cum să înțeleagă de ce îi sunt cerute anumite comportamente. El poate înțelege, dar va refuza să le manifeste. Doar înțelegând motivul pentru care îi sunt cerute anumite comportamente și motivul pentru care nu are voie să le experimenteze se va autodisciplina.

Când lovim un copil încetăm să gândim

Adulți fiind, atunci când aplicăm o pedeapsă corporală unui copil înseamnă că am încetat să gândim. De ce să nu încercăm să explicăm micuțului care este motivul pentru care, la vârsta de trei ani, de exemplu, nu are voie să facă ceea ce tocmai a făcut? Poate nu o facem pentru că, uneori, dacă ar fi să fim sinceri, nici nu există un motiv întemeiat. Pur și simplu comportamentul lor ne deranjează sau ne jenează.

Înainte de a pune punct re-comandărilor, psihologul atrage atenția părinților că și țipetele sau măsurile extreme cu amenințarea au același impact devastator asupra copiilor.