"Copilul e un bibelou, nu sluga ta!"

Potrivit studiilor, jumătate dintre copiii cu vârste între trei și cinci ani sunt implicați în activitățile casnice. Specialiștii sunt de părere că acest gen de ajutor trebuie încurajat, pentru că el este o cale de a obișnui copilul cu diverse deprinderi, pe care le va cultiva mai târziu.

Cât era mică, Elizei D. (36 ani), îi convenea că primește totul mură-n gură, însă după ce a crescut, a avut numai de suferit din cauza cocoloșelii părinților. Acum ar face totul să-și stimuleze copilul la treburile casnice, numai că soțul se opune cu vehemență. Certurile pe această temă s-au acutizat și mai mult în această perioadă de pregătiri intense pentru sărbătorirea Paștelui.

"Mama n-a avut niciun ajutor de pe urma mea și a fratelui meu, a muncit ca o sclavă, iar pe noi ne-a ținut departe de toate treburile casei. Asta, ca să-și răzbune copilăria, când, spune dânsa, era cărată de bunici pe câmp încă de la opt ani. A suferit enorm că nu s-a jucat și ea cu ceilalți copii. Noi ne-am obișnuit așa, chiar ne-a convenit, dar după ce am ajuns la casele noastre și am dat de greu, au început necazurile. Mi-a fost foarte greu să țin casa, iar dacă soțul meu n-ar fi fost înțelegător, nu cred că putea să reziste căsnicia noastră, nu știam să fac absolut nimic. Fratele meu a divorțat după un an și ceva, pentru că soția lui n-a suportat să-i dea totul mură-n gură. Acum sunt și eu mamă și chiar dacă am un băiat, îl învăț să fie ordonat și să facă mici treburi prin casă. Normal, îi dau și câte ceva bun când sunt mulțumită cu ce face. Am însă mari probleme cu soțul. Indiferent cât de mică e trebușoara pe care o face micuțul, și lui chiar îi place să mă ajute, soțul sare la gâtul meu: «Copilul e un bibelou, nu sluga ta!», iar băiețelul nu mai înțelege nimic. Una îi spun eu, alta aude de la taică-su. Din cauza asta ne certăm ca chiorii, îmi reproșează că mituiesc băiatul să mă ajute la treburi, ca și când am fi o armată în casă. Oare cum să-l conving să înțeleagă că greșește rău de tot?".

vvv

Specialistă în probleme de educație a copilului, psihologul Alina Pandrea vă felicită pentru intenția dumneavoastră, stimată doamnă Eliza, precizând că dacă sunteți un părinte conștient de valorile pe care doriți să le aibă copilul, înseamnă că deja v-ați gândit la implicarea lui în treburile casnice, lucru care nu este, totuși, foarte ușor de transpus în practică, mai ales că soțul nu vă împărtășește ideile.

Pentru a avea succes, va trebui să nu-l mituiți pe cel mic cu tot felul de daruri. La fel de important este să nu-l amenințați să facă o treabă sau alta, pentru că se va înverșuna și va refuza orice colaborare de acest fel. Ideal este ca toți părinții să înțeleagă că indiferent dacă e vorba despre o familie numeroasă sau de una formată numai din trei persoane, pentru ca lucrurile să meargă bine, activitățile din casă trebuie împărțite.

Ce învață copilul

din... bucătăreală

Ajutându-și părinții la treburile din bucătărie, copilul sub vârsta de doi ani poate învăța noțiuni de matematică și cunoaștere a mediului: număratul (Câte felii avem aici?), culorile, mirosurile asociate diferitelor fructe sau legume, consistența tare, pufoasă, moale etc.

Peste vârsta de doi ani, copilul învață noțiuni mult mai complexe, care îi vor fi de ajutor la grădiniță, ca de exemplu: din ce este alcătuită o legumă, un fruct, care sunt alimentele de bază, unde cresc și cum arată unele plante, din ce se face pâinea, laptele, care sunt preparatele derivate dintr-o materie primă cum ar fi laptele, fructele, făina etc?

Și mai învață un lucru extrem de important: mâncarea se face acasă, lucrând cu familia îm-preună, cu drag, nu crește în supermarket sau la restaurant. Obișnuit să gândească astfel, copilul va respecta efortul celor care o pregătesc și va prețui munca, indiferent de natura ei.