Crearea unei punți de legătură între bolnavi și societate

Netratate, persoanele cu dizabilități sunt condamnate la o viață plină de dezavantaje. Fără sprijin suficient din partea statului și cu acces limitat la servicii primare sociale de tratament și îngrijire pentru copiii lor, mulți părinți consideră instituționalizarea singura alternativă viabilă.
De aceea, reorganizarea sistemului național al serviciilor de asistență socială se întemeiază pe următoarele obiective: centrarea pe familie și comunitate, organizarea comunitară, parteneriatul, complementaritatea și diversificarea activităților pe măsura creșterii resurselor.

O poveste tristă, ca multe altele…
"Cred că numai cine are un copil cu probleme psihice poate să înțeleagă mai bine prin ce trecem eu și fetița mea. De când a început să crească, cei din jur au început să se uite cam ciudat la ea. Ca mamă, deși îmi dădeam seama că nu e în regulă, n-am vrut niciodată să accept că am un copil bolnav psihic. Am refuzat să-l dau la o școală ajutătoare, lucru pe care nu mi-l reproșez.
Târâș-grăpiș, a reușit și ea să învețe să scrie și să citească. Cu cât înainta în vârstă, observam că asimilează mai ușor lucruri noi. După absolvirea clasei a opta, s-a înscris singură la cursurile serale ale liceului, pe care a reușit să le termine.
Problemele au apărut chiar când trebuia să dea examenul de bacalaureat. În felul ei, s-a pregătit, profesorii chiar o lăudau, dar, probabil, din cauza oboselii acumulate, n-a mai avut curaj să se ducă la examen. Ceva s-a întâmplat cu ea atunci, adevărul este că nu se mai poate fără tratament. A fost diagnosticată cu psihoză afectivă bilaterală, iar doctorii m-au asigurat că, dacă urmează tratamentul prescris, o să fie aproape bine. Într-adevăr, așa stau lucrurile, numai că simte și ea nevoia să stea de vorbă cu cineva, să facă ceva util. Eu lucrez, fiul meu este și el foarte ocupat, iar soțul muncește în două locuri, ca să putem face față cheltuielilor. Iar seara, când venim acasă atât de obosiți, nu facem față la sâcâielile ei.
Aș vrea să știu dacă există vreun centru în care să-și petreacă timpul ziua, iar seara să vină acasă. Se descurcă și singură, face cumpărături simple, dar este ușor influențabilă și poate fi păcălită. Nu mai suport s-o văd atât de izolată de lume, mai ales că, la cei 21 de ani ai ei, suferă mult că nimeni n-are timp pentru ea. Din cauza asta, se înrăiește pe zi ce trece". (Sabina Alexandru, din Constanța).

Incluziunea socială a persoanelor cu probleme
Directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Petre Dinică, ne-a explicat că obiectivul principal al asistenței sociale îl constituie protejarea persoanelor care, din cauze de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să-și asigure nevoile sociale, să-și dezvolte propriile capacități și competențe pentru participarea activă la viața socială. Tocmai de aceea, protecția socială presupune un ansamblu de instituții și măsuri prin care statul, autoritățile publice ale administrației locale, dar și societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situații care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.

Eforturi pentru redarea demnității umane
Spre deosebire de perioada când asistența socială urmărea doar asigurarea unei protecții minimale, directorul DGASPC a precizat că, în prezent, obiectivul principal al acesteia îl reprezintă incluziunea socială a persoanelor cu probleme de natură psihică, în scopul redării demnității umane și stimulării unor abilități necesare integrării sau reintegrării lor în societate.
Pentru ca acest obiectiv să devină realitate, trebuie să-și dea concursul și Consiliul local, și comunitatea, astfel încât aceste persoane să nu mai fie internate, ci să rămână în societate, ajutate de serviciile de zi oferite de fundații.
"Noi ne-am preocupat constant de aceste lucruri și, în limita posibilităților, am încercat să-i ajutăm pe acești oameni să intre în programe speciale de terapie. Astfel, în județul nostru există fundații, ale căror valori sunt caritatea, toleranța, dăruirea, res-pectul, solidaritatea și echitatea. Pentru ca acțiunile întreprinse de acestea să-și atingă scopul, ele rămân fidele principiului competenței, al transparenței, al non-discriminării, al parteneriatului și, nu în ultimul rând, al confidențialității și al egalității de șanse".
Aceste fundații sunt, de fapt, locul potrivit pe care-l caută și cititoarea noastră, pentru fiica ei. Care sunt fundațiile din Constanța, ce servicii oferă persoanelor cu probleme psihice și ce strategii au ele în vedere, veți afla din ziarul nostru de mâine.

Netratate, persoanele cu dizabilități sunt condamnate la o viață plină de dezavantaje. Fără sprijin suficient din partea statului și cu acces limitat la servicii primare sociale de tratament și îngrijire pentru copiii lor, mulți părinți consideră instituționalizarea singura alternativă viabilă.
De aceea, reorganizarea sistemului național al serviciilor de asistență socială se întemeiază pe următoarele obiective: centrarea pe familie și comunitate, organizarea comunitară, parteneriatul, complementaritatea și diversificarea activităților pe măsura creșterii resurselor.

O poveste tristă, ca multe altele…
"Cred că numai cine are un copil cu probleme psihice poate să înțeleagă mai bine prin ce trecem eu și fetița mea. De când a început să crească, cei din jur au început să se uite cam ciudat la ea. Ca mamă, deși îmi dădeam seama că nu e în regulă, n-am vrut niciodată să accept că am un copil bolnav psihic. Am refuzat să-l dau la o școală ajutătoare, lucru pe care nu mi-l reproșez.
Târâș-grăpiș, a reușit și ea să învețe să scrie și să citească. Cu cât înainta în vârstă, observam că asimilează mai ușor lucruri noi. După absolvirea clasei a opta, s-a înscris singură la cursurile serale ale liceului, pe care a reușit să le termine.
Problemele au apărut chiar când trebuia să dea examenul de bacalaureat. În felul ei, s-a pregătit, profesorii chiar o lăudau, dar, probabil, din cauza oboselii acumulate, n-a mai avut curaj să se ducă la examen. Ceva s-a întâmplat cu ea atunci, adevărul este că nu se mai poate fără tratament. A fost diagnosticată cu psihoză afectivă bilaterală, iar doctorii m-au asigurat că, dacă urmează tratamentul prescris, o să fie aproape bine. Într-adevăr, așa stau lucrurile, numai că simte și ea nevoia să stea de vorbă cu cineva, să facă ceva util. Eu lucrez, fiul meu este și el foarte ocupat, iar soțul muncește în două locuri, ca să putem face față cheltuielilor. Iar seara, când venim acasă atât de obosiți, nu facem față la sâcâielile ei.
Aș vrea să știu dacă există vreun centru în care să-și petreacă timpul ziua, iar seara să vină acasă. Se descurcă și singură, face cumpărături simple, dar este ușor influențabilă și poate fi păcălită. Nu mai suport s-o văd atât de izolată de lume, mai ales că, la cei 21 de ani ai ei, suferă mult că nimeni n-are timp pentru ea. Din cauza asta, se înrăiește pe zi ce trece". (Sabina Alexandru, din Constanța).

Incluziunea socială a persoanelor cu probleme
Directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Petre Dinică, ne-a explicat că obiectivul principal al asistenței sociale îl constituie protejarea persoanelor care, din cauze de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să-și asigure nevoile sociale, să-și dezvolte propriile capacități și competențe pentru participarea activă la viața socială. Tocmai de aceea, protecția socială presupune un ansamblu de instituții și măsuri prin care statul, autoritățile publice ale administrației locale, dar și societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situații care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.

Eforturi pentru redarea demnității umane
Spre deosebire de perioada când asistența socială urmărea doar asigurarea unei protecții minimale, directorul DGASPC a precizat că, în prezent, obiectivul principal al acesteia îl reprezintă incluziunea socială a persoanelor cu probleme de natură psihică, în scopul redării demnității umane și stimulării unor abilități necesare integrării sau reintegrării lor în societate.
Pentru ca acest obiectiv să devină realitate, trebuie să-și dea concursul și Consiliul local, și comunitatea, astfel încât aceste persoane să nu mai fie internate, ci să rămână în societate, ajutate de serviciile de zi oferite de fundații.
"Noi ne-am preocupat constant de aceste lucruri și, în limita posibilităților, am încercat să-i ajutăm pe acești oameni să intre în programe speciale de terapie. Astfel, în județul nostru există fundații, ale căror valori sunt caritatea, toleranța, dăruirea, res-pectul, solidaritatea și echitatea. Pentru ca acțiunile întreprinse de acestea să-și atingă scopul, ele rămân fidele principiului competenței, al transparenței, al non-discriminării, al parteneriatului și, nu în ultimul rând, al confidențialității și al egalității de șanse".
Aceste fundații sunt, de fapt, locul potrivit pe care-l caută și cititoarea noastră, pentru fiica ei. Care sunt fundațiile din Constanța, ce servicii oferă persoanelor cu probleme psihice și ce strategii au ele în vedere, veți afla din ziarul nostru de mâine.