Cu lipici la criză…

"Se tot vorbește de criza care a lovit în plin America și Europa, dar eu, unul, de mic, tot într-o criză mă știu. Tata muncea la CAP, mama stătea acasă și avea grijă de noi, copiii, patru la număr. Mereu se plângeau ai mei că suntem în criză de bani. Abia ne dădeau un ou la școală ca să ne cumpărăm câțiva biscuiți. Și pe vremea aia aveam colegi care mâncau tot felul de bunătăți, ce se găseau pe atunci. Îl întrebam pe tata de ce nu e criză și pentru ei, iar el ne spunea că ăia mari de la partid nu servesc așa ceva!" - ne-a spus Cristian Popa, care ne-a mărturisit că nu înțelegea mare lucru din etern invocata criză de părinți. După ce, la rândul său, a devenit tatăl a doi băieți, parcă molipsit de ai săi, ori de câte ori copiii îi cereau lucruri mai scumpe, le propunea să se mai abțină, motivul fiind criza de resurse financiare din familie. Asemenea lui pe vremea copilăriei, nici băieții nu înțelegeau de ce pentru mulți alți copii de vârsta lor nu era criză. Acum e pen-sionar, însă C. Popa tot într-o criză o ține. Își drămuiește orice bănuț din pensia modestă pentru a-și putea bucura nepoții cu câte o jucărie: "Tot aud vorbindu-se de criză în lumea largă și mă pun pe râs. De aproape doi ani sunt portar la o chestie de fițe din Con-stanța unde, seară de seară e scandal pe locurile de parcare. Se mănâncă și se bea de mi-lioane aici, oamenii sunt rela-xați, n-au nicio treabă cu criza, cel puțin asta e părerea mea. Se vede treaba că tot ce înseam-nă criză lovește în cei ca mine. O lovi probabil și în afaceriști, dar problema lor nu e că n-au ce pune pe masă, ci că n-o să-și permită prea multe icre negre… Sincer, pe mine criza mă lasă rece. Nu de alta, dar de când mă știu, o țin tot într-o criză și uite că n-am murit încă!".

Chiar dacă acceptă că mulți o duc greu, cititorul nostru crede că nimic nu se compară cu neajunsurile din anii copilăriei sale și, mai ales, cu lipsa oportunităților din acele vremuri.