Mulți părinți se plâng că au copii timizi, cărora le este rușine să reacționeze când situația o impune. Pentru a fi ajutați să-și depășească această stare, specialiștii au câteva recomandări pentru părinți:
l Faceți zilnic eforturi suficiente pentru a le dovedi respect și înțelegere, chiar dacă sunt mici; stați de vorbă cu ei despre sentimentele lor, stările de nervozitate și teamă; depășirea anxietății și fricii nu este un proces simplu; este nevoie de simpatie, răbdare și perseverență l Încercați să nu fiți superprotectori; lăsați copiii să facă față singuri provocărilor de tot felul; încurajați-i să exploreze situații și lucruri noi l Încurajați-i tot timpul, în special în momentele în care se simt stânjeniți sau după ce au fost "necăjiți" l Ajutați-i să-și formeze prieteni; copiii timizi se joacă mai bine cu copii mai mici decât ei l Încurajați-i tot timpul, în special în momentele în care se simt stânjeniți sau după ce au primit observații l Sfătuiți-vă cu profesorii ce măsuri ar trebui luate în clasă sau pe terenul de joacă în favoarea copilului dumneavoastră l Pregătiți-vă copilul pentru noi experiențe, ajutați-l să-și pregătească activitățile care reprezintă pentru el situații noi: cum să ceară informații unui necunoscut sau cum să se comporte la o petrecere l Ajutați-l să-și găsească activități potrivite vârstei, să se implice în activități extrașcolare l Oferiți-i un suport indirect, arătați-i mulțumirea și mândria dumneavoastră l Feriți-vă de certuri și conflicte, chiar minore, în prezența copilului, este foarte important să-i oferiți siguranță și armonie în familie l Folosiți-vă și propriul dumneavoastră comportament, ca un exemplu de urmat de copilul dumneavoastră l Dincolo de toate recomandările de mai sus, de departe, cel mai important este să discutați, să-i tolerați și să vă iubiți copiii așa cum sunt ei, chiar și timizi, și nu cum vă doriți dumneavoastră, ca părinți, să fie percepuți în ochii celorlalți.
Cum să nu avem copii timizi (I)
1. Nu fiți superprotectori; lăsați copiii să facă față singuri provocărilor de tot felul; încurajați-i să exploreze situații și lucruri noi.
2. Arătați-le respect și înțelegere; stați de vorbă cu ei despre sentimentele lor, stările de nervozitate și teamă; depășirea anxietății și fricii nu este un proces simplu; este nevoie de simpatie, răbdare și perseverență.
3. Încurajați-i tot timpul, în special în momentele în care se simt stânjeniți sau după ce au fost "necăjiți".
4. Ajutați-i să-și formeze prieteni; copiii timizi se joacă mai bine cu copii mai mici decât ei í"$%f sunt de părere specialiștii. (va urma)