"Dată în gât" de propriul psiholog

Confidențialitatea face parte din codul deontologic al profesiei de psiholog și se traduce prin aceea că absolut tot ceea ce este împărtășit terapeutului (chiar și simpla adresare a clientului către acesta) constituie secret profesional, psihologul neavând dreptul să distribuie mai departe informațiile despre clientul său.

Și, cu toate astea, există și psihologi care deconspiră cele discutate în cadrul ședințelor de terapie, agravând și mai mult starea celor care și-au pus mari speranțe în puterea lor de... tămăduire.
Există momente în viață când suntem, pur și simplu, depășiți de situație, ne copleșește tristețea, iar sentimentul că nimic nu mai are sens pentru noi devine atotstă-pânitor. La cine să apelezi atunci când starea de dezechilibru psihic își face mendrele, dacă nu la un… doctor de suflete, cum sunt alintați psihologii?
Motivul care a determinat-o pe o tânără de 27 de ani din Constanța (a insistat să-i păstrăm anonimatul) să meargă la psiholog a fost neputința acesteia de a trece peste trădarea propriei surori. Nu a dorit să intre în… intimitatea acestui pasaj atât de trist și delicat din viața sa, însă a vrut să afle dacă "psihologii sunt chiar de capul lor, pot să-și bârfească clienții cui vor și în ce mediu le convine? Vreau să trag acest semnal de alarmă în ideea ca acei psihologi care nu-și pot ține gura să știe că lumea e mică și se află totul când nici nu se gândesc. Iar doamnei mele psiholog îi transmit să se uite un pic în oglindă și să vadă dacă îi place cum arată un om căruia i-am pus sufletul pe tavă, iar omul ăsta, mare specialist, să mă dea în gât, sigur, fără să-i treacă prin cap că respectiva persoană mă cunoaște! Noi, românii, ne-am cam învățat să-i tolerăm și pe doctori, de teamă că tot pe mâna lor vom ajunge la un moment dat, și pe unii profesori, de teamă că o să se răzbune pe copii, și pe șefii de la muncă, de teamă că o să fim dați afară, și pe soții bătăuși și geloși, de teama amenințărilor de tot felul. Stăm destul de prost la curaj civic și poate că ne merităm soarta! Dar dacă ne ridicăm încet-încet, probabil că zgomotul ăsta, mic la început, o să aibă, într-o zi, nu știu care o fi aia, un efect mare! Vreau ca treaba asta să fie o lecție pentru doamna doctor de suflete, cum i-a plăcut să mi se prezinte și care nu mai prididea să se laude cu succesul ei la clienți!".
v v v
Este… la mintea cocoșului, ca să folosim o veche expresie, că prin natura relației pe care o are cu clientul său, psihologul este obligat să-i protejeze imaginea și intimitatea și chiar să-l asigure de acest lucru de la prima lor întâlnire. Mai mult, obligați de jurământul profesional, Speranța Băcană, ca reprezentantă a acestei bresle, ne-a explicat că psihologii trebuie să recurgă la o serie de metode pentru a asigura păstrarea secretului asupra persoanelor care le solicită serviciile, cum ar fi, de pildă, construirea cabinetelor în așa mod încât intrarea și ieșirea clienților să se facă pe căi separate, excluzându-se posibilitatea ca aceștia să dea ochii unii cu alții. De asemenea, trebuie să aibă grijă să facă programarea clienților la ore diferite și să evite suprapunerea întâlnirilor cu aceștia.

Există și situații speciale!
Și, totuși, sunt și excepții care permit ca secretul profesional să fie încălcat. Este vorba despre cazurile în care informațiile pe care terapeutul le obține avertizează asupra unui iminent pericol atât pentru client (de exemplu, manifestarea intenției de a-și pune capăt zilelor), dar și pentru persoanele din jurul lui (manifestări agresive).
Dacă nu este pus în situații de forță majoră, psihologul nu trebuie să-și permită, sub nicio formă, să divulge confidențele emoționale ale clientului său din simplul motiv că etica și responsabilitățile profesionale nu-i dau acest drept. Mai mult, relația dintre client și specialist trebuie să fie una specială, bazată, înainte de toate, pe încredere totală, pentru că numai într-un asemenea climat persoana aflată în dificultate se poate exprima liber și fără teama de a fi judecată în fel și chip.